Câte două-trei romane (super)comerciale pe an (în cel mai bun caz, pe semestru) și mă pot numi cititoare. Din când în când, niște titluri alese la întâmplare din listele cu recomandări pertinente. A prezenta lecturile înseamnă a relata o înșiruire de evenimente aproape cursivă, de fiecare dată la fel de surprinsă de poveste, căreia îi rămân (și care îmi rămâne) mereu străină. O atitudine aproape glacială față de orice roman, care nu m-a lăsat să ajung niciodată în interior: până la urmă, un raft de cărți din care nu am încercat să înțeleg nimic și încă pe atâtea din care am înțeles tot și care nu spuneau nimic.

Numărul 20

din editorial

A student’s school year revolves around two key moments: the 15th of September and the 15th of June. The first one brings a taste of melancholy, the student feels as if he indeed misses his classmates and maybe some of his teachers too, but not that much. However, the feeling begins to fade after the first week of waking up at 6:30 in the morning and completely disappears after the first tests. The student starts thinking about that second key moment as early as Easter holiday, just when the weather is great for taking walks in the evening and spending time with friends in pubs, but there’s no time for such things as the student has to fix his grades, because he wants to have a great summer, go to festivals or even to the seaside. Still, these things need to be approved by his sponsors who have expectations from him and want to see that ”their hard work was worth it”.

Issue #19 - english

special edition for FILIT

Anul elevului se învârte în permanență în jurul a două momente definitorii: 15 septembrie și 15 iunie. Primul vine cu puțină melancolie: elevul simte vag că îi e dor de colegi, poate chiar și de câțiva profesori. Sentimentul începe să se estompeze după prima săptămână de trezit la 6:30 dimineața, ajungând să dispară în totalitate după cea dintâi rundă de teste. Al doilea moment se lasă așteptat cam de prin vacanța de Paște: luna mai se lunge…eeește, elevul are senzația că timpul a încremenit și afară e tot mai cald, o vreme frumoasă de plimbat seara și de mers în pub-uri cu prietenii. Totuși, elevul are de reparat medii, pentru că vrea să meargă la festivaluri în iulie și august (poate ajunge chiar și pe la mare), iar asta e imposibil fără finanțare de la „sponsorii” săi care vor să vadă „pentru ce am muncit eu și cu taică-tu”.

Numărul 19 - română

ediție specială FILIT

„Din interior”, deci, nu se vede limpede cu ce se iese din istoria recentă. Ai, părerea mea, mult prea multe povești de spus – pentru că probabil una dintre chestiile cele mai importante în perioada asta o reprezintă întâlnirile. De orice tip. E o vârstă e experiențelor și a experimentelor în fond, de aceea întâlnirile valorează atât de mult. Oriunde, cu oricine sau cu orice are loc o întâlnire: de la profesori, colegi, portar, Radu Paraschivescu, Marin-Mălaicu Hondrari, Gabriela Adameșteanu, (insert om de cultură, artist sau absolvent invitat la ALECART) ș.a. până la Un roman natural al lui Gospodinov, Unu+Unu de la TNI, Bacalaureatul total sau Despărțirea de copilărie, poezia celor de Suceava etc. , orice aspect neînsemnat (sau nu) îți pică în mână sau îți apare în față – aceea e o întâlnire. Un tête-à-tête cu o idee de fapt. (fragment din editorialul semnat de Tudor Berbinschi) din cuprins: muzica adolescenței de aici și din SUA, interviu cu Marin Mălaicu-Hondrari, dosar Khaled Hosseini, recenzie Bacalaureat și Sieranevada, Cine se ascunde sub cocul „man-bun”?, Lionel Duroy ș.a.

Numărul 18

din editorial

Atunci eram un fluture într-un borcan. Am învățat să sparg sticla. Și cioburile au rămas - haotice, aruncate, dezorientate și ireversibile - în casa bunicii, la masa de scris, prin parcuri, câteva prin alte orașe, alte țări, pe balcoane, pe bănci și între două trotuare. Câteva, în cărți. Altele, la câțiva oameni. Acum frântura aceasta de sticlă, însă, mă surprinde și pe mine. Sunt eu aici, sărind, râzând, mult prea veselă și prea diferită de ceea ce am devenit, contrastând cu tot ce se află în jurul meu, ciufulită, mică, îmbufnată că păpușile vorbesc din ce în ce mai rar cu mine și prefăcându-mă că între degetele mici și încovoiate de o greutate mult prea mare, cartea Fraților Grimm începe să fie mai mult decât o jucărie.

Numărul 17

din editorial

Tentativele de trezire a educației din România ultimelor decenii seamănă oarecum cu încercarea de a lipi cu bandă adezivă la urgențe o babă feliată gospodărește de o cositoare. Nici nu știi ce-i mai rău, toate sunt, așa că ești tentat să-i pui banda adezivă pe gură, măcar să nu mai țipe. Doar că, a naibii, în loc să țipe cântă. Și încă fals. Stai și te uiți la ea și te prinzi că e complet desprinsă de realitate. Ceea ce-i simpatic, desigur, doar că tot nu știi de unde să te apuci s-o repari, că te mai și pocnește când încerci să te apropii de ea. E îmbătrânită și irascibilă ca toate babele, mai ales dacă vorbim despre babe cărora le-a făcut fiecare ce i-a trecut prin cap în ultimii nici nu mai știm câți ani (de unde ne apucăm să numărăm, oricum?). O lași deci pe masă, cu mațele pe-afară, și te scurgi fluierând pe după colț, sperând că nu te-a văzut nimeni și că o să-și revină ea cumva miraculos, de capul ei și al norocului chior. (fragment din editorialul semnat de Ștefania Dumbravă)

Numărul 16

din editorial

Am așteptat ca timpul să redevină tandru cu noi pentru a vă scrie câteva rânduri în care cuvintele, primenite de zgură, să se așeze curat și simplu în fraze, cu intuiția păsărilor mici care își găsesc ramurile potrivite. După o perioadă în care am spus cu toții: „goodbye to gravity”, în care bucuriile mici păreau să se fi terminat, în care lămâile au fost stoarse altfel în ceaiuri, paginile întoarse cu mai puțină poftă, hainele ne-au părut prea mici ori prea mari, oricum nepotrivite, muzica agasantă, trotuarele au căutat frunțile, ne-am reașezat cumva în noi. Scriu știind că voi, atât de tineri, de vii, de frumoși, de deștepți și de curajoși, respirați altfel aerul acidulat și proaspăt al fiecărei zilei. Și că, în biografiile voastre, ale noastre, am suferit o mutație ontologică: ne-am descoperit vii. Oameni salvatori dacă nu ai altora, măcar ai noștri. Vă aveți în grijă, ăsta e adevărul. Și trebuie să trăiți cu acest adevăr axiomatic deloc comod poate, la vârsta voastră: vă cam aveți în grijă. Știu nu doar că sunteți, dar că veți fi buni. Cei mai buni chiar într-o lume în care răutatea pare virtual infinită. O să așezați cu migală câteva straturi de armură, o să puneți Pink Floyd, Led Zeppelin, Metallica, Brahms sau altceva în căști, o să vă iertați părinții dacă nu v-au înțeles cum ați fi vrut voi, iar ei vă vor ierta pentru toate făcutele și nefăcutele, și o să cam ieșiți în larg. Iar largul acesta poate fi fioros de multe ori. (fragment din editorialul semnat de Roxana Dumitrache)

Numărul 15

din editorial

De două ori pe an, în mai și octombrie, apare revista „Alecart”, nucleul din care s-a dezvoltat în ultimii ani un proiect cultural mai vast. Ea sintetizează puncte de vedere, facilitând dialogul redactorilor cu absolvenți și colaboratori, dar spiritul alecartian înseamnă mai mult decât atât. Acesta presupune o organizarea și coordonarea „Întâlnirilor” din cadrul FILIT, proiectul „Înăuntru și-n afară” (singurul de acest tip din spațiul preuniversitar ieșean, în care foști redactori, studenți la universități din afară și din țară, absolvenți angajați în diferite domenii vin să ne împărtășească într-un dialog viu experiența lor), workshop-uri și lansări de carte (activități desfășurate în parteneriat cu Institutul Cultural Francez din Iași și Editura Polirom), Clubul de Poezie de la Suceava, Concursul „M.Iordache”. E o dinamică a spiritului ce susține și însuflețește revista și care modelează, fără a limita atitudinea culturală la articolele regăsite în paginile ei.

Disponibil în variantă PDF

download_arrow

Numărul 14

din editorial

Cooperare transfrontalieră – iată o realitate care, pentru a dobândi substanță, trebuie să treacă de definiția tehnică, de dicționar. Pentru a o înțelege în realitatea ei palpabilă, cernută prin sita culturii (căci în afara acesteia nimic nu poate dura), tinerii redactori Alecart au participat în august la un workshop a cărui temă a fost chiar aceasta: cooperarea transfrontalieră.

download_arrow

Numărul 13 - română

din editorial

La spital (sau poveste cu un apendice)

S-a făcut recent un an de când sunt un om fără apendice. A durut, dar a meritat. Pentru început, câteva combinaţii perfecte pentru a porni criza. Se ia un om obosit de zece zile prin delegaţie în 3 locaţii, i se serveşte o tochitură, de preferat produsă de himself- autentică tochitura, piept de porc degresat tăiat paralelipipezi 2/3 cm, uns…

O zi cu poezia Anastasiei Gavrilovici

wagneriană în şuruburile slăbite mâinile atârnă pe lângă trupul omului de oţel. te îmbrăţişezi singur târându-mi braţele pe spinarea ta şi oasele se desprind şi se caută mereu altundeva într-un soi de balet static   te-am ascuns în cameră ca pe un mort drag. tavanul e putred pe sub scânduri trece viermele cafeniu devorând toate inimile ştiute şi neştiute (pe…

Despre alt fel de bogăţie în deşertul Chalbi

Comunitatea Gabra în mijlocul căreai am trăit timp de doi ani (2008-2010) este o comunitate de nomazi în nordul Kenyei, deşertul Chalbi şi numără aproximativ 50.000 de oameni. Modul lor de subzistenţă este creşterea animalelor: oi, capre şi cămile. Sunt recunoscuţi la nivel mondial pentru capacitatea lor de supravieţuire într-un mediu atât de arid şi de pietros. În ultimii ani…

Cititorii despre Lansarea Alecart 9

Dacă nu aţi fost la Lansare, redactorii şi cititorii Alecart vin pentru voi cu opinii, comentarii şi imagini de la Lansare. Cum a fost Lansarea, care au fost subiectele dezbătute, ce am învăţat de la absolvenţii Alecart, cum intrăm în pregătirea numărului aniversar Alecart 10, toate acestea pe blogul Alecart prin redactorii noştri. Oana Balan despre Lansare: ” În postura în…

Articol in trei acte

Un eveniment în trei acte ascunzând de după cortină o serie de subiecte amplificând pregnant o dorință a colaboratoriilor, dar și a redactorilor Alecart, de a descoperi și de a-i antrena pe cunoscătorii curentului alecartian într-un exercițiu, dacă nu fizic, atunci mental, și a le oferi o imagine de ansamblu asupra a ceea ce a reprezentat acest nou număr pentru…

Lansarea ALECART nr. 9, cu o 9 redacție

Colegiul Național a găzduit pe 24 ianuarie lansarea ultimului numar al revistei ALECART. Conform spiritului neconvențional pe care îl susținem, am transformat necesitatea lansării oficiale într-un prilej de a intra în dialog cu personalități ieșene, dar și cu absolvenți. I-am avut ca invitați pe lectorul dr. Marius Pașa, scriitorul ieșean Lucian Dan Teodorovici și profesorul universitar Ștefan Colibaba. Actul I…

A locui un spaţiu înseamnă a convieţui cu acesta

Arhitectul, el,  îşi construieşte obiectul din propria viziune; el este şi reprezintă un instrument în contextul în care este „folosit” spre a obţine un efect, o dorinţă. El va cuceri spiritele centripete ale aerului, se va întinde cât îl ţine “plapuma” (in termeni denotativi), această „plapumă” fiind a lui şi nu a beneficiarului, nu a celor care pretind şi care…

La ce bun această „perversiune” a cuvintelor împotriva minții?

Cu un sistem bine structurat tehnic în ceea ce priveşte presă scrisă, , Richard Keeble în „Presa scrisă-O introducere critică” vă propune o arie vastă de discuţie. Fie că doriţi, ca simplu pasionat al presei , să vă documentaţi în legătură cu modul de organizare a redacţiei sau să va actualizaţi câteva definiţii ale jurnalismului, fie că sunteţi chiar interesat…

Oricare ar fi „domniţa” la care visaţi, pregătiţi-vă de drum!

Nu consider că un ghid al succesului este de folos. Cred că fiecare trebuie să treacă prin propriile experienţe, întâmplări şi greşeli. Este asemenea drumului iniţiatic al eroului nevoit să treacă prin diferite probe, să lupte pentru a ajunge la fata de împărat. Oricare ar fi „domniţa” la care visaţi, pregătiţi-vă de drum. Cu mândrie spun că am terminat Colegiul…

La mulţi ani din partea redactorilor Alecart!

La final de 2012, suntem optimişti că vom avea un an la fel de bogat în întâlniri culturale şi, mai ales, în oameni mari care ne-au trecut pragul revistei. Şi pentru că mare parte din articolele Alecart vin din toate colţurile lumii, ne-am gândit să le spunem, tuturor, La mulţi ani! Voi în ce limbi străine veţi spune, veţi scrie…

Ce rezoluţii ar trebui să avem pentru 2013

Fără doar şi poate vă gândiţi astăzi la o listă de dorinţe, planuri mai mari sau mai mici, la promisiuni pe care vi le faceţi vouă sau celor din jur pentru 2013. Ne-am gândit şi noi ce ar trebui să punem pe o listă generală din care să putem tăia, puţin câte puţin, cu fiecare săptămână din 2013, obiectivele îndeplinite….