O tânără, cu capul ușor aplecat spre poală, cu cotul sprijinind banca și palma făcută așternut sub tâmplă, citea. Avea în mână un Marquez. Pe bancă să fi fost fie Mărturisiri și anateme, fie Pe culmile disperării, în orice caz, un volum semnat de Emil Cioran. Împrumutat de la colega din spate care, cu o pauză în urmă, terminase primul ei volum de Kafka, Castelul. Colegul din prima bancă încerca să le explice unor fete din clasa alăturată cum descoperise un volum de poezie contemporană extraordinar, în timp ce, în ultima bancă, un alt băiat sublinia cu nerv rânduri într-o carte fragilă, spre consternarea colegei de bancă: ea păstra cărțile nevătămate.

Numărul 21

din editorial

Câte două-trei romane (super)comerciale pe an (în cel mai bun caz, pe semestru) și mă pot numi cititoare. Din când în când, niște titluri alese la întâmplare din listele cu recomandări pertinente. A prezenta lecturile înseamnă a relata o înșiruire de evenimente aproape cursivă, de fiecare dată la fel de surprinsă de poveste, căreia îi rămân (și care îmi rămâne) mereu străină. O atitudine aproape glacială față de orice roman, care nu m-a lăsat să ajung niciodată în interior: până la urmă, un raft de cărți din care nu am încercat să înțeleg nimic și încă pe atâtea din care am înțeles tot și care nu spuneau nimic.

Numărul 20

din editorial

A student’s school year revolves around two key moments: the 15th of September and the 15th of June. The first one brings a taste of melancholy, the student feels as if he indeed misses his classmates and maybe some of his teachers too, but not that much. However, the feeling begins to fade after the first week of waking up at 6:30 in the morning and completely disappears after the first tests. The student starts thinking about that second key moment as early as Easter holiday, just when the weather is great for taking walks in the evening and spending time with friends in pubs, but there’s no time for such things as the student has to fix his grades, because he wants to have a great summer, go to festivals or even to the seaside. Still, these things need to be approved by his sponsors who have expectations from him and want to see that ”their hard work was worth it”.

Issue #19 - english

special edition for FILIT

Anul elevului se învârte în permanență în jurul a două momente definitorii: 15 septembrie și 15 iunie. Primul vine cu puțină melancolie: elevul simte vag că îi e dor de colegi, poate chiar și de câțiva profesori. Sentimentul începe să se estompeze după prima săptămână de trezit la 6:30 dimineața, ajungând să dispară în totalitate după cea dintâi rundă de teste. Al doilea moment se lasă așteptat cam de prin vacanța de Paște: luna mai se lunge…eeește, elevul are senzația că timpul a încremenit și afară e tot mai cald, o vreme frumoasă de plimbat seara și de mers în pub-uri cu prietenii. Totuși, elevul are de reparat medii, pentru că vrea să meargă la festivaluri în iulie și august (poate ajunge chiar și pe la mare), iar asta e imposibil fără finanțare de la „sponsorii” săi care vor să vadă „pentru ce am muncit eu și cu taică-tu”.

Numărul 19 - română

ediție specială FILIT

„Din interior”, deci, nu se vede limpede cu ce se iese din istoria recentă. Ai, părerea mea, mult prea multe povești de spus – pentru că probabil una dintre chestiile cele mai importante în perioada asta o reprezintă întâlnirile. De orice tip. E o vârstă e experiențelor și a experimentelor în fond, de aceea întâlnirile valorează atât de mult. Oriunde, cu oricine sau cu orice are loc o întâlnire: de la profesori, colegi, portar, Radu Paraschivescu, Marin-Mălaicu Hondrari, Gabriela Adameșteanu, (insert om de cultură, artist sau absolvent invitat la ALECART) ș.a. până la Un roman natural al lui Gospodinov, Unu+Unu de la TNI, Bacalaureatul total sau Despărțirea de copilărie, poezia celor de Suceava etc. , orice aspect neînsemnat (sau nu) îți pică în mână sau îți apare în față – aceea e o întâlnire. Un tête-à-tête cu o idee de fapt. (fragment din editorialul semnat de Tudor Berbinschi) din cuprins: muzica adolescenței de aici și din SUA, interviu cu Marin Mălaicu-Hondrari, dosar Khaled Hosseini, recenzie Bacalaureat și Sieranevada, Cine se ascunde sub cocul „man-bun”?, Lionel Duroy ș.a.

Numărul 18

din editorial

Atunci eram un fluture într-un borcan. Am învățat să sparg sticla. Și cioburile au rămas - haotice, aruncate, dezorientate și ireversibile - în casa bunicii, la masa de scris, prin parcuri, câteva prin alte orașe, alte țări, pe balcoane, pe bănci și între două trotuare. Câteva, în cărți. Altele, la câțiva oameni. Acum frântura aceasta de sticlă, însă, mă surprinde și pe mine. Sunt eu aici, sărind, râzând, mult prea veselă și prea diferită de ceea ce am devenit, contrastând cu tot ce se află în jurul meu, ciufulită, mică, îmbufnată că păpușile vorbesc din ce în ce mai rar cu mine și prefăcându-mă că între degetele mici și încovoiate de o greutate mult prea mare, cartea Fraților Grimm începe să fie mai mult decât o jucărie.

Numărul 17

din editorial

Tentativele de trezire a educației din România ultimelor decenii seamănă oarecum cu încercarea de a lipi cu bandă adezivă la urgențe o babă feliată gospodărește de o cositoare. Nici nu știi ce-i mai rău, toate sunt, așa că ești tentat să-i pui banda adezivă pe gură, măcar să nu mai țipe. Doar că, a naibii, în loc să țipe cântă. Și încă fals. Stai și te uiți la ea și te prinzi că e complet desprinsă de realitate. Ceea ce-i simpatic, desigur, doar că tot nu știi de unde să te apuci s-o repari, că te mai și pocnește când încerci să te apropii de ea. E îmbătrânită și irascibilă ca toate babele, mai ales dacă vorbim despre babe cărora le-a făcut fiecare ce i-a trecut prin cap în ultimii nici nu mai știm câți ani (de unde ne apucăm să numărăm, oricum?). O lași deci pe masă, cu mațele pe-afară, și te scurgi fluierând pe după colț, sperând că nu te-a văzut nimeni și că o să-și revină ea cumva miraculos, de capul ei și al norocului chior. (fragment din editorialul semnat de Ștefania Dumbravă)

Numărul 16

din editorial

Am așteptat ca timpul să redevină tandru cu noi pentru a vă scrie câteva rânduri în care cuvintele, primenite de zgură, să se așeze curat și simplu în fraze, cu intuiția păsărilor mici care își găsesc ramurile potrivite. După o perioadă în care am spus cu toții: „goodbye to gravity”, în care bucuriile mici păreau să se fi terminat, în care lămâile au fost stoarse altfel în ceaiuri, paginile întoarse cu mai puțină poftă, hainele ne-au părut prea mici ori prea mari, oricum nepotrivite, muzica agasantă, trotuarele au căutat frunțile, ne-am reașezat cumva în noi. Scriu știind că voi, atât de tineri, de vii, de frumoși, de deștepți și de curajoși, respirați altfel aerul acidulat și proaspăt al fiecărei zilei. Și că, în biografiile voastre, ale noastre, am suferit o mutație ontologică: ne-am descoperit vii. Oameni salvatori dacă nu ai altora, măcar ai noștri. Vă aveți în grijă, ăsta e adevărul. Și trebuie să trăiți cu acest adevăr axiomatic deloc comod poate, la vârsta voastră: vă cam aveți în grijă. Știu nu doar că sunteți, dar că veți fi buni. Cei mai buni chiar într-o lume în care răutatea pare virtual infinită. O să așezați cu migală câteva straturi de armură, o să puneți Pink Floyd, Led Zeppelin, Metallica, Brahms sau altceva în căști, o să vă iertați părinții dacă nu v-au înțeles cum ați fi vrut voi, iar ei vă vor ierta pentru toate făcutele și nefăcutele, și o să cam ieșiți în larg. Iar largul acesta poate fi fioros de multe ori. (fragment din editorialul semnat de Roxana Dumitrache)

Numărul 15

din editorial

De două ori pe an, în mai și octombrie, apare revista „Alecart”, nucleul din care s-a dezvoltat în ultimii ani un proiect cultural mai vast. Ea sintetizează puncte de vedere, facilitând dialogul redactorilor cu absolvenți și colaboratori, dar spiritul alecartian înseamnă mai mult decât atât. Acesta presupune o organizarea și coordonarea „Întâlnirilor” din cadrul FILIT, proiectul „Înăuntru și-n afară” (singurul de acest tip din spațiul preuniversitar ieșean, în care foști redactori, studenți la universități din afară și din țară, absolvenți angajați în diferite domenii vin să ne împărtășească într-un dialog viu experiența lor), workshop-uri și lansări de carte (activități desfășurate în parteneriat cu Institutul Cultural Francez din Iași și Editura Polirom), Clubul de Poezie de la Suceava, Concursul „M.Iordache”. E o dinamică a spiritului ce susține și însuflețește revista și care modelează, fără a limita atitudinea culturală la articolele regăsite în paginile ei.

Disponibil în variantă PDF

download_arrow

Numărul 14

din editorial

Cooperare transfrontalieră – iată o realitate care, pentru a dobândi substanță, trebuie să treacă de definiția tehnică, de dicționar. Pentru a o înțelege în realitatea ei palpabilă, cernută prin sita culturii (căci în afara acesteia nimic nu poate dura), tinerii redactori Alecart au participat în august la un workshop a cărui temă a fost chiar aceasta: cooperarea transfrontalieră.

download_arrow

Numărul 13 - română

din editorial

Tentaculele ispitirii și convertirea întru nou. Dinții ascuțiți ai binelui, de Bogdan Răileanu

Eram ca în transă; toate vocile și zgomotele din jurul meu dispăreau undeva înghițite de neant odată cu parcurgerea romanului. Simțeam cum gândurile îmi sunt acaparate și înșurubate strâns în universul creat de Bogdan Răileanu, cum toate ideile la care am ajuns până în această etapă a adolescenței (legate de cutumele bisericii) se recompun în desfășurarea acțiunii din Dinții ascuțiți…

(Doar) gânduri pe marginea unui vis: Umbra pierdută, de Carmen Firan

La început nu știam exact la ce să mă aștept în ceea ce privește psihologia și modul de a se raporta al personajelor la viața și relațiile pe care le au cu ceilalți. Aveam doar o idee vagă asupra migrațiilor contemporane, pentru că acestea nu mă vizează direct (încă) și nu conștientizam pe deplin modul în care un regim totalitar…

Tinerii de azi nu (mai) citesc

O tânără, cu capul ușor aplecat spre poală, cu cotul sprijinind banca și palma făcută așternut sub tâmplă, citea. Avea în mână un Marquez. Pe bancă să fi fost fie Mărturisiri și anateme, fie Pe culmile disperării, în orice caz, un volum semnat de Emil Cioran. Împrumutat de la colega din spate care, cu o pauză în urmă, terminase primul…

Mehr Licht! Mehr FILIT!*

Dar ce planetă mai bună, mai veselă și mai verde decât planeta FILIT există ? A plouat mult la FILIT. Ploaie de toate speciile și de toate etiologiile. Din colecția toamnă-iarnă și primăvară-vară. Ploaie prêt-à-porter, de purtat de dimineața până seară. Ploaie mică, mijlocie, mare, aritmică sau monocordă – ca două treimi din muzica nouăzecistă. O ploaie care a dușat  compulsiv orașul,…

O incursiune în tenebrele subconștientului: Apele Nordului, de Ian McGuire

Trebuie să mărturisesc că povestea medicului Sumner, personaj urmărit la bordul balenierei Volunteer, este printre puținele lucruri care au reușit să îmi provoace fiori pe șira spinării în această vară. Aș putea spune că am călătorit alături de el pe întinderile vaste ale mărilor, despicate până în străfunduri de vântul arctic. Deși acțiunea romanului ar putea stârni reacții puternice la…

Anul alecartian 2017-2018. O radiografie

A trecut exact un an. Imaginile mi se învălmășeau în minte, emoțiile înăuntrul meu. Apoi și-au domolit mișcarea și s-au așezat frumos, într-o ordine proprie, ordinea anului alecartian. Mai întâi am făcut un ocol verii. M-am văzut cu tricoul pătat de înghețată pe canapeaua luminată din sufragerie citind, apoi scriind. Pregătirile pentru numărul 19 Alecart începuseră devreme, în plin miez…

Solenoid. Grozăvia de a fi în lume

În sine, romanul lui Cărtărescu are un punct de plecare relativ banal – un om care își ratează vocația de scriitor și devine profesor de limba română într-o școală uitată de lume de la marginea Bucureștiului anilor ’80. S-ar putea spune că e un start care nu promite foarte mult, însă numărul considerabil de pagini infirmă acest fapt încă de…

Lorem ipsum, -isms & -ologies a somehow political rant

Cred că cea mai simplă explicație dintre toate este aceea că nu există niciun Dumnezeu. – Stephen Hawking   I’m back, peasants! (a se insera de la redacție un șir de scuze religioase pentru bobocii care nu sunt obișnuiți cu the Astridslap); dragi cititori, sarcasmul și tendința de a aborda subiecte mai mult sau mai puțin politice în scris sau…

Cu inima în două lumi: Iași & The University of Warwick

Este ora 5:25, și, pentru prima dată, văd răsăritul din Marea Britanie. Privesc pe fereastră campusul, acum liniștit, și veverițele care se urcă din câteva mișcări agile pe trunchiurile copacilor. Sunt în cel de-al treilea trimestru al primului meu an de facultate. Este perioada cu examene, sute de pagini parcurse cu fervoare, nopți petrecute la bibliotecă și pete de cafea…

Spectacolul apocalipsei și Maeștrii unei arte muribunde, de Claudiu Komartin*

Îți pui durerea alături și o dresezi să tacă. Așa sunt ele, în general. Toate marile suferințe. Inițial, prezența lor surprinde, pentru că ele vin cu o nouă lume, un spațiu abject, obscur, dar, în definitiv, personal, apoi ajung să te educe, să îți vorbească, să fie în locul tău. Antologia lui Claudiu Komartin, Maeștrii unei arte muribunde pare a…

Despre risipire. Instantanee în Sfârșitul, de Atilla Bartis

Nu mi-am imaginat niciodată că cineva își poate construi viața doar din sfârșituri. Nu am crezut că le poți trăi pe acestea fără a ține cont de începuturi. Până acum eram sigură că simpla aruncare a gândului spre momentul final, fie el al propriei vieți, al clipei fericite de întâlnire cu cineva drag sau al secundei de plăcere nevinovată atunci…

Muzeul Franz Kafka, Praga*

Orice fiinţă, cât de neînsemnată ar fi, constituie centrul unui cerc trasat în jurul ei. M-am întrebat mereu cum ar fi să descoperi un anumit spațiu prin ochii celor care și-au pus amprenta asupra lui și, într-un anumit fel, l-au determinat să fie pentru ceilalți mai întâi o imagine, un construct, o proiecție și abia apoi o geometrie determinată spațial….