A student’s school year revolves around two key moments: the 15th of September and the 15th of June. The first one brings a taste of melancholy, the student feels as if he indeed misses his classmates and maybe some of his teachers too, but not that much. However, the feeling begins to fade after the first week of waking up at 6:30 in the morning and completely disappears after the first tests. The student starts thinking about that second key moment as early as Easter holiday, just when the weather is great for taking walks in the evening and spending time with friends in pubs, but there’s no time for such things as the student has to fix his grades, because he wants to have a great summer, go to festivals or even to the seaside. Still, these things need to be approved by his sponsors who have expectations from him and want to see that ”their hard work was worth it”.

Issue #19 - english

special edition for FILIT

Anul elevului se învârte în permanență în jurul a două momente definitorii: 15 septembrie și 15 iunie. Primul vine cu puțină melancolie: elevul simte vag că îi e dor de colegi, poate chiar și de câțiva profesori. Sentimentul începe să se estompeze după prima săptămână de trezit la 6:30 dimineața, ajungând să dispară în totalitate după cea dintâi rundă de teste. Al doilea moment se lasă așteptat cam de prin vacanța de Paște: luna mai se lunge…eeește, elevul are senzația că timpul a încremenit și afară e tot mai cald, o vreme frumoasă de plimbat seara și de mers în pub-uri cu prietenii. Totuși, elevul are de reparat medii, pentru că vrea să meargă la festivaluri în iulie și august (poate ajunge chiar și pe la mare), iar asta e imposibil fără finanțare de la „sponsorii” săi care vor să vadă „pentru ce am muncit eu și cu taică-tu”.

Numărul 19 - română

ediție specială FILIT

„Din interior”, deci, nu se vede limpede cu ce se iese din istoria recentă. Ai, părerea mea, mult prea multe povești de spus – pentru că probabil una dintre chestiile cele mai importante în perioada asta o reprezintă întâlnirile. De orice tip. E o vârstă e experiențelor și a experimentelor în fond, de aceea întâlnirile valorează atât de mult. Oriunde, cu oricine sau cu orice are loc o întâlnire: de la profesori, colegi, portar, Radu Paraschivescu, Marin-Mălaicu Hondrari, Gabriela Adameșteanu, (insert om de cultură, artist sau absolvent invitat la ALECART) ș.a. până la Un roman natural al lui Gospodinov, Unu+Unu de la TNI, Bacalaureatul total sau Despărțirea de copilărie, poezia celor de Suceava etc. , orice aspect neînsemnat (sau nu) îți pică în mână sau îți apare în față – aceea e o întâlnire. Un tête-à-tête cu o idee de fapt. (fragment din editorialul semnat de Tudor Berbinschi) din cuprins: muzica adolescenței de aici și din SUA, interviu cu Marin Mălaicu-Hondrari, dosar Khaled Hosseini, recenzie Bacalaureat și Sieranevada, Cine se ascunde sub cocul „man-bun”?, Lionel Duroy ș.a.

Numărul 18

din editorial

Atunci eram un fluture într-un borcan. Am învățat să sparg sticla. Și cioburile au rămas - haotice, aruncate, dezorientate și ireversibile - în casa bunicii, la masa de scris, prin parcuri, câteva prin alte orașe, alte țări, pe balcoane, pe bănci și între două trotuare. Câteva, în cărți. Altele, la câțiva oameni. Acum frântura aceasta de sticlă, însă, mă surprinde și pe mine. Sunt eu aici, sărind, râzând, mult prea veselă și prea diferită de ceea ce am devenit, contrastând cu tot ce se află în jurul meu, ciufulită, mică, îmbufnată că păpușile vorbesc din ce în ce mai rar cu mine și prefăcându-mă că între degetele mici și încovoiate de o greutate mult prea mare, cartea Fraților Grimm începe să fie mai mult decât o jucărie.

Numărul 17

din editorial

Tentativele de trezire a educației din România ultimelor decenii seamănă oarecum cu încercarea de a lipi cu bandă adezivă la urgențe o babă feliată gospodărește de o cositoare. Nici nu știi ce-i mai rău, toate sunt, așa că ești tentat să-i pui banda adezivă pe gură, măcar să nu mai țipe. Doar că, a naibii, în loc să țipe cântă. Și încă fals. Stai și te uiți la ea și te prinzi că e complet desprinsă de realitate. Ceea ce-i simpatic, desigur, doar că tot nu știi de unde să te apuci s-o repari, că te mai și pocnește când încerci să te apropii de ea. E îmbătrânită și irascibilă ca toate babele, mai ales dacă vorbim despre babe cărora le-a făcut fiecare ce i-a trecut prin cap în ultimii nici nu mai știm câți ani (de unde ne apucăm să numărăm, oricum?). O lași deci pe masă, cu mațele pe-afară, și te scurgi fluierând pe după colț, sperând că nu te-a văzut nimeni și că o să-și revină ea cumva miraculos, de capul ei și al norocului chior. (fragment din editorialul semnat de Ștefania Dumbravă)

Numărul 16

din editorial

Am așteptat ca timpul să redevină tandru cu noi pentru a vă scrie câteva rânduri în care cuvintele, primenite de zgură, să se așeze curat și simplu în fraze, cu intuiția păsărilor mici care își găsesc ramurile potrivite. După o perioadă în care am spus cu toții: „goodbye to gravity”, în care bucuriile mici păreau să se fi terminat, în care lămâile au fost stoarse altfel în ceaiuri, paginile întoarse cu mai puțină poftă, hainele ne-au părut prea mici ori prea mari, oricum nepotrivite, muzica agasantă, trotuarele au căutat frunțile, ne-am reașezat cumva în noi. Scriu știind că voi, atât de tineri, de vii, de frumoși, de deștepți și de curajoși, respirați altfel aerul acidulat și proaspăt al fiecărei zilei. Și că, în biografiile voastre, ale noastre, am suferit o mutație ontologică: ne-am descoperit vii. Oameni salvatori dacă nu ai altora, măcar ai noștri. Vă aveți în grijă, ăsta e adevărul. Și trebuie să trăiți cu acest adevăr axiomatic deloc comod poate, la vârsta voastră: vă cam aveți în grijă. Știu nu doar că sunteți, dar că veți fi buni. Cei mai buni chiar într-o lume în care răutatea pare virtual infinită. O să așezați cu migală câteva straturi de armură, o să puneți Pink Floyd, Led Zeppelin, Metallica, Brahms sau altceva în căști, o să vă iertați părinții dacă nu v-au înțeles cum ați fi vrut voi, iar ei vă vor ierta pentru toate făcutele și nefăcutele, și o să cam ieșiți în larg. Iar largul acesta poate fi fioros de multe ori. (fragment din editorialul semnat de Roxana Dumitrache)

Numărul 15

din editorial

De două ori pe an, în mai și octombrie, apare revista „Alecart”, nucleul din care s-a dezvoltat în ultimii ani un proiect cultural mai vast. Ea sintetizează puncte de vedere, facilitând dialogul redactorilor cu absolvenți și colaboratori, dar spiritul alecartian înseamnă mai mult decât atât. Acesta presupune o organizarea și coordonarea „Întâlnirilor” din cadrul FILIT, proiectul „Înăuntru și-n afară” (singurul de acest tip din spațiul preuniversitar ieșean, în care foști redactori, studenți la universități din afară și din țară, absolvenți angajați în diferite domenii vin să ne împărtășească într-un dialog viu experiența lor), workshop-uri și lansări de carte (activități desfășurate în parteneriat cu Institutul Cultural Francez din Iași și Editura Polirom), Clubul de Poezie de la Suceava, Concursul „M.Iordache”. E o dinamică a spiritului ce susține și însuflețește revista și care modelează, fără a limita atitudinea culturală la articolele regăsite în paginile ei.

Disponibil în variantă PDF

download_arrow

Numărul 14

din editorial

Cooperare transfrontalieră – iată o realitate care, pentru a dobândi substanță, trebuie să treacă de definiția tehnică, de dicționar. Pentru a o înțelege în realitatea ei palpabilă, cernută prin sita culturii (căci în afara acesteia nimic nu poate dura), tinerii redactori Alecart au participat în august la un workshop a cărui temă a fost chiar aceasta: cooperarea transfrontalieră.

download_arrow

Numărul 13 - română

din editorial

Z9FESTIVAL

POEZIA. Și odată cu ea Z9FESTIVAL. Nu știi niciodată ce se va întâmpla. Totul e aici și acum. În mintea mea gravitează imagini halucinante, sunete și versuri, despre greutatea cuvintelor ce se perindă printre scaune și invitați. 14 poeți, 9 țări și o singură poezie ce a respirat prin intermediu plămânilor tuturor celor care au citit-o. Dintr-o asemenea perspectivă, conștientizez…

Poezie și Jazz. La Bistrița. Ziua 3

Chiar dacă tu ai un nume, lucrurile acestea nu au (Gökçenur Ç.) frica de a mă uita ca el prin lunetă/de a vedea cum trece viața într-o mașină Mă așez pe băncile sinagogii cu regret și cu inima strânsă, știind că tot ce-a fost aici se apropie timid, cu încordare, dar sigur, de finalul pe care cu toții trebuie să…

Ziua a doua. Bistrița. Acolo unde săptămâna asta locuiește poezia

Aruncă-mă înăuntru. Și ascultă-mă Poezia lui Radu Nițescu seamănă cu o respirație. Mi s-a părut, poate și datorită prezenței autorului (e la o depărtare de deget de vârsta mea), că tăcerile dintre cuvinte, cu o frumusețe vag neintenționată, sunt, în sine, un poem. Iar emoțiile acestea spațiate, fluctuante, liniștile lui Radu (personal mi-a sugerat că preferă per tu-ul) vorbesc despre…

Festivalul „Poezia e la Bistrița”. Prima zi

Atunci când se lasă seara ne simțim puțin mai singuri (Fitzgerald apud Marin Mălaicu-Hondrari). Și poezia coboară pe umerii noștri. La Bistrița: Cosmin Perța, Moni Stănilă, Floarea Țuțuianu, Vlad Drăgoi, Alex Cosmescu Când numele se transformă în persoane Căștile pe urechi, cu Amon Amarth dat la maxim în ele, privirea pe geam, la munții care se vedeau în depărtare, la…

poezie #4 iulie’17

alecart is joy. Descarcă (PDF) clubul de poezie alecart este coordonat de prof. gheorghe cîrstian de la colegiul național petru rareș” suceava alexandra apostol, alexandra istrate, ana-maria țebrean, anamaria nedelcu, anastasia fuioagă, anca-ioana șcheul, andra mihăilescu, andreea petrovici, andrei fediuc, andrei rusu, diana diaconescu, gabriela tofan, ioana redinciuc, ioana tătărușanu, ozana ciobanu, paul florescu, sabin horomnea, tamara bivol, teodora lungoci,…

Dialectica urșilor, de Radu Nițescu & impulsurile refulate

Problema poeziei contemporane (pe lângă faptul că e poezie în lumea contemporană) este că, de cele mai multe ori, ar trebui să fie o pagină de blog sau o culegere de Twitt-uri, pentru a evita acel sentiment al cititorului de: „arată a status bun de Facebook”. La vârsta copierii statusurilor triste despre lume pe Facebook, Radu Nițescu reușește să scrie…

Patria care cu un ochi plânge sau Recviem pentru o țară pierdută, de Nichita Danilov

La granița dintre disperare și speranță, obscuritate și văpaie, adormire și conștiență deplină și, nu în ultimul rând, la granița dintre lucruri și umbre se plasează poezia lui Nichita Danilov. Aceasta, granița, pe alocuri foarte bine definită, dar de cele mai multe ori fragilă, creează un cadru prielnic omogenizării unor lumi diametral opuse. Exteriorul devine interior atunci când cel din…

Frânturi de gând și sentiment pe marginea Hiatus-ului Marianei Codruț

„HIÁT, hiaturi, s. n. 1. Întâlnire a două vocale pronunțate succesiv în silabe diferite, acestea făcând parte fie din același cuvânt, fie din cuvinte diferite. 2. Fig. Discontinuitate, pauză, întrerupere, gol. [Pr.: hi-at. – Var.: hiátus s. n.] – Din fr., lat. hiatus.” – DEX Viziunea asupra diverselor aspecte ale realităţii, identificabilă în scurte, dar acute meditaţii, conturează pauza din…

poezia e la bistrița (Festivalul Internațional de Poezie și Muzică)

În perioada 6-9 iulie 2017 are loc la Bistrița ediția a IX-a a Festivalului Internațional de Poezie și Muzică „poezia e la bistrița”, unde au fost invitați și redactori/coordonatorii Alecart. Cu această ocazie, Anastasia Fuioagă, Ioana Tătărușanu, Viviana Gheorghian (eleve la Colegiul Național Iași, filologie), Nicoleta Munteanu și Emil Munteanu vor prezenta numărul 18 al revistei „Alecart” & Suplimentul de…

Un playboy de peste deal. La Teatrul „Matei Vișniec” Suceava

Imaginea inițială abia schițează, în semiobscuritatea sălii, conturul unui trup. O teatralitate elegantă traversează, de la un capăt la altul, montarea. O reprezentare solidă, de o acută vizibilitatea a slăbiciunii sufletului uman. Plasând actorul în cadrul publicului, prezența elementului ce animă un cadru aparent auster, fuzionat doar din filoane de inserții vizuale și tușe muzicale.  Așa începe recenta producție a…

Povești de viață traduse în termeni matematici

„E important, desigur, să găsești repede rezolvarea. Dar cel mai important lucru este ca rezolvarea să fie frumoasă.”–  Yoko Ogawa, Profesorul și menajera    Ce rost ar avea 1, dacă nu s-ar putea ajunge la 2 și la ce bun 2 dacă acesta îl face uitat pe 1? 1.Numerele naturale PRIME sunt cele care dau împărțiri fără rest la 1…