A student’s school year revolves around two key moments: the 15th of September and the 15th of June. The first one brings a taste of melancholy, the student feels as if he indeed misses his classmates and maybe some of his teachers too, but not that much. However, the feeling begins to fade after the first week of waking up at 6:30 in the morning and completely disappears after the first tests. The student starts thinking about that second key moment as early as Easter holiday, just when the weather is great for taking walks in the evening and spending time with friends in pubs, but there’s no time for such things as the student has to fix his grades, because he wants to have a great summer, go to festivals or even to the seaside. Still, these things need to be approved by his sponsors who have expectations from him and want to see that ”their hard work was worth it”.

Issue #19 - english

special edition for FILIT

Anul elevului se învârte în permanență în jurul a două momente definitorii: 15 septembrie și 15 iunie. Primul vine cu puțină melancolie: elevul simte vag că îi e dor de colegi, poate chiar și de câțiva profesori. Sentimentul începe să se estompeze după prima săptămână de trezit la 6:30 dimineața, ajungând să dispară în totalitate după cea dintâi rundă de teste. Al doilea moment se lasă așteptat cam de prin vacanța de Paște: luna mai se lunge…eeește, elevul are senzația că timpul a încremenit și afară e tot mai cald, o vreme frumoasă de plimbat seara și de mers în pub-uri cu prietenii. Totuși, elevul are de reparat medii, pentru că vrea să meargă la festivaluri în iulie și august (poate ajunge chiar și pe la mare), iar asta e imposibil fără finanțare de la „sponsorii” săi care vor să vadă „pentru ce am muncit eu și cu taică-tu”.

Numărul 19 - română

ediție specială FILIT

„Din interior”, deci, nu se vede limpede cu ce se iese din istoria recentă. Ai, părerea mea, mult prea multe povești de spus – pentru că probabil una dintre chestiile cele mai importante în perioada asta o reprezintă întâlnirile. De orice tip. E o vârstă e experiențelor și a experimentelor în fond, de aceea întâlnirile valorează atât de mult. Oriunde, cu oricine sau cu orice are loc o întâlnire: de la profesori, colegi, portar, Radu Paraschivescu, Marin-Mălaicu Hondrari, Gabriela Adameșteanu, (insert om de cultură, artist sau absolvent invitat la ALECART) ș.a. până la Un roman natural al lui Gospodinov, Unu+Unu de la TNI, Bacalaureatul total sau Despărțirea de copilărie, poezia celor de Suceava etc. , orice aspect neînsemnat (sau nu) îți pică în mână sau îți apare în față – aceea e o întâlnire. Un tête-à-tête cu o idee de fapt. (fragment din editorialul semnat de Tudor Berbinschi) din cuprins: muzica adolescenței de aici și din SUA, interviu cu Marin Mălaicu-Hondrari, dosar Khaled Hosseini, recenzie Bacalaureat și Sieranevada, Cine se ascunde sub cocul „man-bun”?, Lionel Duroy ș.a.

Numărul 18

din editorial

Atunci eram un fluture într-un borcan. Am învățat să sparg sticla. Și cioburile au rămas - haotice, aruncate, dezorientate și ireversibile - în casa bunicii, la masa de scris, prin parcuri, câteva prin alte orașe, alte țări, pe balcoane, pe bănci și între două trotuare. Câteva, în cărți. Altele, la câțiva oameni. Acum frântura aceasta de sticlă, însă, mă surprinde și pe mine. Sunt eu aici, sărind, râzând, mult prea veselă și prea diferită de ceea ce am devenit, contrastând cu tot ce se află în jurul meu, ciufulită, mică, îmbufnată că păpușile vorbesc din ce în ce mai rar cu mine și prefăcându-mă că între degetele mici și încovoiate de o greutate mult prea mare, cartea Fraților Grimm începe să fie mai mult decât o jucărie.

Numărul 17

din editorial

Tentativele de trezire a educației din România ultimelor decenii seamănă oarecum cu încercarea de a lipi cu bandă adezivă la urgențe o babă feliată gospodărește de o cositoare. Nici nu știi ce-i mai rău, toate sunt, așa că ești tentat să-i pui banda adezivă pe gură, măcar să nu mai țipe. Doar că, a naibii, în loc să țipe cântă. Și încă fals. Stai și te uiți la ea și te prinzi că e complet desprinsă de realitate. Ceea ce-i simpatic, desigur, doar că tot nu știi de unde să te apuci s-o repari, că te mai și pocnește când încerci să te apropii de ea. E îmbătrânită și irascibilă ca toate babele, mai ales dacă vorbim despre babe cărora le-a făcut fiecare ce i-a trecut prin cap în ultimii nici nu mai știm câți ani (de unde ne apucăm să numărăm, oricum?). O lași deci pe masă, cu mațele pe-afară, și te scurgi fluierând pe după colț, sperând că nu te-a văzut nimeni și că o să-și revină ea cumva miraculos, de capul ei și al norocului chior. (fragment din editorialul semnat de Ștefania Dumbravă)

Numărul 16

din editorial

Am așteptat ca timpul să redevină tandru cu noi pentru a vă scrie câteva rânduri în care cuvintele, primenite de zgură, să se așeze curat și simplu în fraze, cu intuiția păsărilor mici care își găsesc ramurile potrivite. După o perioadă în care am spus cu toții: „goodbye to gravity”, în care bucuriile mici păreau să se fi terminat, în care lămâile au fost stoarse altfel în ceaiuri, paginile întoarse cu mai puțină poftă, hainele ne-au părut prea mici ori prea mari, oricum nepotrivite, muzica agasantă, trotuarele au căutat frunțile, ne-am reașezat cumva în noi. Scriu știind că voi, atât de tineri, de vii, de frumoși, de deștepți și de curajoși, respirați altfel aerul acidulat și proaspăt al fiecărei zilei. Și că, în biografiile voastre, ale noastre, am suferit o mutație ontologică: ne-am descoperit vii. Oameni salvatori dacă nu ai altora, măcar ai noștri. Vă aveți în grijă, ăsta e adevărul. Și trebuie să trăiți cu acest adevăr axiomatic deloc comod poate, la vârsta voastră: vă cam aveți în grijă. Știu nu doar că sunteți, dar că veți fi buni. Cei mai buni chiar într-o lume în care răutatea pare virtual infinită. O să așezați cu migală câteva straturi de armură, o să puneți Pink Floyd, Led Zeppelin, Metallica, Brahms sau altceva în căști, o să vă iertați părinții dacă nu v-au înțeles cum ați fi vrut voi, iar ei vă vor ierta pentru toate făcutele și nefăcutele, și o să cam ieșiți în larg. Iar largul acesta poate fi fioros de multe ori. (fragment din editorialul semnat de Roxana Dumitrache)

Numărul 15

din editorial

De două ori pe an, în mai și octombrie, apare revista „Alecart”, nucleul din care s-a dezvoltat în ultimii ani un proiect cultural mai vast. Ea sintetizează puncte de vedere, facilitând dialogul redactorilor cu absolvenți și colaboratori, dar spiritul alecartian înseamnă mai mult decât atât. Acesta presupune o organizarea și coordonarea „Întâlnirilor” din cadrul FILIT, proiectul „Înăuntru și-n afară” (singurul de acest tip din spațiul preuniversitar ieșean, în care foști redactori, studenți la universități din afară și din țară, absolvenți angajați în diferite domenii vin să ne împărtășească într-un dialog viu experiența lor), workshop-uri și lansări de carte (activități desfășurate în parteneriat cu Institutul Cultural Francez din Iași și Editura Polirom), Clubul de Poezie de la Suceava, Concursul „M.Iordache”. E o dinamică a spiritului ce susține și însuflețește revista și care modelează, fără a limita atitudinea culturală la articolele regăsite în paginile ei.

Disponibil în variantă PDF

download_arrow

Numărul 14

din editorial

Cooperare transfrontalieră – iată o realitate care, pentru a dobândi substanță, trebuie să treacă de definiția tehnică, de dicționar. Pentru a o înțelege în realitatea ei palpabilă, cernută prin sita culturii (căci în afara acesteia nimic nu poate dura), tinerii redactori Alecart au participat în august la un workshop a cărui temă a fost chiar aceasta: cooperarea transfrontalieră.

download_arrow

Numărul 13 - română

din editorial

Cel mai frumos loc din lume e la FILIT. Ziua a 2-a

Dacă ieri ne-am plimbat alături de Katja Petrowskaja și Dan Alexe prin Ucraina, Polonia, Germania, Cecenia și Afghanistan, cea de-a doua zi a FILIT-ului ne-a purtat pe meleagurile Maltei, pe străduțele și în cafenelele Barcelonei alături de Immanuel Mifsud și Francesc Miralles, autori ai romanelor În numele Tatălui (și al Fiului), respectiv, Cel mai frumos loc din lume e chiar…

„Răul nu există, este doar o absență a binelui.” (Dan Alexe)

FILIT. „Întâlnirile Alecart”. Prima zi (II)  Spunem „Bun-venit, FILIT 2017!” și ne aventurăm din nou, ne aruncăm în joc, visăm, credem, sperăm, întrebăm, vrem răspunsuri, simțim, trăim, căutăm dincolo de noi și ne dorim mult, totul, de la întâlnirile cu scriitorii invitați și cărțile lor. Am dat startul „Întâlnirilor Alecart” de anul acesta, avându-i ca primi invitați pe Katja Petrowskaja…

FILIT 2017. Emoții și adevăruri copleșitoare: Katja Petrovskaja & Dan Alexe (I)

Întâlnirile Alecart la FILIT. Prima zi Ritmuri cu o proeminentă tentă de jazz au deschis pentru tinerii alecartieni prima întâlnire cu autorii și cărțile lor la această ediție, a cincea, a Filit, răsunând în aceeași tonalitate cu emoțiile celor din sală. A fost preambulul unor momente care se vor așeza sub semnul unui timp privilegiat, de sărbătoare, marcat de dialoguri…

Lumea și lumile interioare în Parohia, de Dan Coman

O carte plină de culori dintre cele mai diverse, o înrâurire de structuri poematice care nu iartă nici cele mai greu de acceptat realități, nici cele mai grotești detalii; un volum care nu ezită să lase să se perinde pe alocuri întâmplări la granița dintre absurd și comic; un ansamblu de cadre care par atât de îndepărtate generației născute după…

Revenirea la matcă: Ascuns la vedere de Nuruddin Farah

În fața familiei chiar și cel mai mare sclav al libertății absolute își pierde din plăcerea de călător continuu, în fața morții cursul unei vieți își poate schimba definitiv și irevocabil semnificația, iar cel mai important romancier african al momentului (The New York Review of Books), Nuruddin Farah, a ales să transpună toate acestea conturând realitatea unei familii prinse între…

Fata cu fragi. Lumină. Întuneric. Și câte o nuanță

Fata cu fragi. O poveste de iubire, o poveste despre inspirație, despre forța covârșitoare a destinului, despre experiențe trăite necondiționat, o poveste inspirată din liniile convulsionate ale unui tablou care răscolește încă imaginația fiecărui privitor: Strigătul, de Edvard Munch. Fata cu fragi a Lisei Stromme este un roman în care adolescenta care deapănă povestea unei veri în care se succed…

Îngerii de lângă noi: Domnul și câinele

Paris. Oraș al diversității, cu tonuri aprinse de rutina ce se scurge în dâre de indiferență, de viață care mocnește în umbra democrației și a camerelor de filmat, oraș al oamenilor de lemn, adică al umanității risipite în pseudo lumina bulevardelor. Adriaan van Dis preia imaginea estompată de clișee a orașului îndrăgostiților și, suflând praful de stele electrice, descoperă noi…

Cel mai frumos loc din lume e chiar aici sau Magia e în noi

Cel mai frumos loc din lume e chiar aici mi-a trezit un val de emoții, m-a bulversat și mi-a reamintit cât sunt de naivă  să cred că timpul poate fi dilatat la infinit, după bunul meu plac. M-am identificat într-o anumită măsură cu Iris cea din primele pagini ale romanului și apoi am citit pe nerăsuflate întâmplările care o determină…

În numele Tatălui (și al Fiului). Impasuri

Emoție pură, neșlefuită. Asta am simțit erupând din carte și vibrând în mine când strângeam între degetele tremurânde În numele Tatălui (și al Fiului), romanul autorului maltez Immanuel Mifsud. Pe cât de scurt, pe atât de cutremurător, volumul este scris sub forma unui dialog ce nu a apucat niciodată să fie purtat între un fiu și tatăl său. Autorul ne…

Provocările (literare și cinematografice) ale lui Dan Alexe

Prima zi de FILIT. Întâlnirile Alecart: doi invitați pe care îi așteptăm cu nerăbdare: Katja Petrowskaja și Dan Alexe. Nicoleta Munteanu:         Un Ulise modern în periplu printre arcanele lumii: În punctul lui rebbe G Prima imagine care îmi vine în minte când mă gândesc la povestirile lui Dan Alexe din volumul În punctul lui rebbe G este…

Poate Estera & recuperarea biografiei

Katja Petrowskaja reușește să creeze o poveste cu zeci de tentacule, cuprinzând multiple planuri și destine, dând impresia unei priviri atotcuprinzătoare, care se întinde peste întreaga Europă a secolului al XX-lea.   De vrei să știi cum ai ajuns să fii omul de azi, nu uita să privești mereu spre omul de ieri. Acolo – în propriul trecut – se…

Marele Gorsky: Actualitate, extravaganță, iubire, suferință și cărți

Țin să încep aceste rânduri cu un moment de sinceritate. Atunci când am aflat că volumul Vesnei Goldsworthy* reprezintă o replică la faimosul roman al lui F. Scott Fitzgerald, Marele Gatsby, am avut o ușoară reținere față de capacitatea autoarei de a putea să îmi (mai) transmită ceva, căci, se știe, cea care e considerată a fi a doua carte…