„Din interior”, deci, nu se vede limpede cu ce se iese din istoria recentă. Ai, părerea mea, mult prea multe povești de spus – pentru că probabil una dintre chestiile cele mai importante în perioada asta o reprezintă întâlnirile. De orice tip. E o vârstă e experiențelor și a experimentelor în fond, de aceea întâlnirile valorează atât de mult. Oriunde, cu oricine sau cu orice are loc o întâlnire: de la profesori, colegi, portar, Radu Paraschivescu, Marin-Mălaicu Hondrari, Gabriela Adameșteanu, (insert om de cultură, artist sau absolvent invitat la ALECART) ș.a. până la Un roman natural al lui Gospodinov, Unu+Unu de la TNI, Bacalaureatul total sau Despărțirea de copilărie, poezia celor de Suceava etc. , orice aspect neînsemnat (sau nu) îți pică în mână sau îți apare în față – aceea e o întâlnire. Un tête-à-tête cu o idee de fapt. (fragment din editorialul semnat de Tudor Berbinschi) din cuprins: muzica adolescenței de aici și din SUA, interviu cu Marin Mălaicu-Hondrari, dosar Khaled Hosseini, recenzie Bacalaureat și Sieranevada, Cine se ascunde sub cocul „man-bun”?, Lionel Duroy ș.a.

Numărul 18

din editorial

Atunci eram un fluture într-un borcan. Am învățat să sparg sticla. Și cioburile au rămas - haotice, aruncate, dezorientate și ireversibile - în casa bunicii, la masa de scris, prin parcuri, câteva prin alte orașe, alte țări, pe balcoane, pe bănci și între două trotuare. Câteva, în cărți. Altele, la câțiva oameni. Acum frântura aceasta de sticlă, însă, mă surprinde și pe mine. Sunt eu aici, sărind, râzând, mult prea veselă și prea diferită de ceea ce am devenit, contrastând cu tot ce se află în jurul meu, ciufulită, mică, îmbufnată că păpușile vorbesc din ce în ce mai rar cu mine și prefăcându-mă că între degetele mici și încovoiate de o greutate mult prea mare, cartea Fraților Grimm începe să fie mai mult decât o jucărie.

Numărul 17

din editorial

Tentativele de trezire a educației din România ultimelor decenii seamănă oarecum cu încercarea de a lipi cu bandă adezivă la urgențe o babă feliată gospodărește de o cositoare. Nici nu știi ce-i mai rău, toate sunt, așa că ești tentat să-i pui banda adezivă pe gură, măcar să nu mai țipe. Doar că, a naibii, în loc să țipe cântă. Și încă fals. Stai și te uiți la ea și te prinzi că e complet desprinsă de realitate. Ceea ce-i simpatic, desigur, doar că tot nu știi de unde să te apuci s-o repari, că te mai și pocnește când încerci să te apropii de ea. E îmbătrânită și irascibilă ca toate babele, mai ales dacă vorbim despre babe cărora le-a făcut fiecare ce i-a trecut prin cap în ultimii nici nu mai știm câți ani (de unde ne apucăm să numărăm, oricum?). O lași deci pe masă, cu mațele pe-afară, și te scurgi fluierând pe după colț, sperând că nu te-a văzut nimeni și că o să-și revină ea cumva miraculos, de capul ei și al norocului chior. (fragment din editorialul semnat de Ștefania Dumbravă)

Numărul 16

din editorial

Am așteptat ca timpul să redevină tandru cu noi pentru a vă scrie câteva rânduri în care cuvintele, primenite de zgură, să se așeze curat și simplu în fraze, cu intuiția păsărilor mici care își găsesc ramurile potrivite. După o perioadă în care am spus cu toții: „goodbye to gravity”, în care bucuriile mici păreau să se fi terminat, în care lămâile au fost stoarse altfel în ceaiuri, paginile întoarse cu mai puțină poftă, hainele ne-au părut prea mici ori prea mari, oricum nepotrivite, muzica agasantă, trotuarele au căutat frunțile, ne-am reașezat cumva în noi. Scriu știind că voi, atât de tineri, de vii, de frumoși, de deștepți și de curajoși, respirați altfel aerul acidulat și proaspăt al fiecărei zilei. Și că, în biografiile voastre, ale noastre, am suferit o mutație ontologică: ne-am descoperit vii. Oameni salvatori dacă nu ai altora, măcar ai noștri. Vă aveți în grijă, ăsta e adevărul. Și trebuie să trăiți cu acest adevăr axiomatic deloc comod poate, la vârsta voastră: vă cam aveți în grijă. Știu nu doar că sunteți, dar că veți fi buni. Cei mai buni chiar într-o lume în care răutatea pare virtual infinită. O să așezați cu migală câteva straturi de armură, o să puneți Pink Floyd, Led Zeppelin, Metallica, Brahms sau altceva în căști, o să vă iertați părinții dacă nu v-au înțeles cum ați fi vrut voi, iar ei vă vor ierta pentru toate făcutele și nefăcutele, și o să cam ieșiți în larg. Iar largul acesta poate fi fioros de multe ori. (fragment din editorialul semnat de Roxana Dumitrache)

Numărul 15

din editorial

De două ori pe an, în mai și octombrie, apare revista „Alecart”, nucleul din care s-a dezvoltat în ultimii ani un proiect cultural mai vast. Ea sintetizează puncte de vedere, facilitând dialogul redactorilor cu absolvenți și colaboratori, dar spiritul alecartian înseamnă mai mult decât atât. Acesta presupune o organizarea și coordonarea „Întâlnirilor” din cadrul FILIT, proiectul „Înăuntru și-n afară” (singurul de acest tip din spațiul preuniversitar ieșean, în care foști redactori, studenți la universități din afară și din țară, absolvenți angajați în diferite domenii vin să ne împărtășească într-un dialog viu experiența lor), workshop-uri și lansări de carte (activități desfășurate în parteneriat cu Institutul Cultural Francez din Iași și Editura Polirom), Clubul de Poezie de la Suceava, Concursul „M.Iordache”. E o dinamică a spiritului ce susține și însuflețește revista și care modelează, fără a limita atitudinea culturală la articolele regăsite în paginile ei.

Disponibil în variantă PDF

download_arrow

Numărul 14

din editorial

Cooperare transfrontalieră – iată o realitate care, pentru a dobândi substanță, trebuie să treacă de definiția tehnică, de dicționar. Pentru a o înțelege în realitatea ei palpabilă, cernută prin sita culturii (căci în afara acesteia nimic nu poate dura), tinerii redactori Alecart au participat în august la un workshop a cărui temă a fost chiar aceasta: cooperarea transfrontalieră.

download_arrow

Numărul 13 - română

din editorial

Războiul mondial al fumătorilor. Dilemă modernă cu nicotină

Extract din sufletul gânditor al omului fumător sau din mintea sentimentală a iubitorului de femeie și fum, unul și același lucru:                     Pledoarie pentru fum Scriu aceste cuvinte în apărarea fumului, fumul ușor ce dimineața se înalță de pe  pământul limpezit de zori și de noapte, fumul negurii pe străzi ce nu au somn care se face muzică și visuri…

O lecție de viață în Viața secretă a albinelor, de Sue Monk Kidd

Viața secretă a albinelor este un roman impresionant despre iubire și puterea de a depăși trecutul, despre spațiul protector de care toți avem nevoie, despre căldura sufletească, singura în măsură să schimbe un om și o lume. Povestea pe care o descoperim în romanul scriitoarei americane începe de la ideea că nu doar oamenii, ci și albinele au o viață…

ALECART 17. O nouă poveste

Numărul 17 Alecart propune o nouă poveste. O poveste despre copilărie, adolescență, vise, experiențe, despre cărți, filme, oameni și locuri. O poveste a unui colectiv de redacție nou, tânăr și plin de idei. E povestea noastră, a celor care din admiratori și ucenici ne-am transformat în alecartieni pursânge punându-ne amprenta personală în revista pe care cu mândrie o numim a…

Alecart. Între copilărie și literatură*

Atunci eram un fluture într-un borcan. Am învățat să sparg sticla. Și cioburile au rămas – haotice, aruncate, dezorientate și ireversibile – în casa bunicii, la masa de scris, prin parcuri, câteva prin alte orașe, alte țări, pe balcoane, pe bănci și între două trotuare. Câteva, în cărți. Altele, la câțiva oameni. Acum frântura aceasta de sticlă, însă, mă surprinde…

Despre oportunități în universitățile din afară

Articolul de față nu își propune altceva decât să pună sub semnul întrebării mirajul studiului în străinătate prin demonstrarea unor irefutabile asemănări cu peisajul universitar românesc, în măsura în care îl cunosc; caracteristicile comune nu sunt menite a devaloriza spațiul universitar britanic, ci doar a-i demonstra neașteptata (poate pentru unii) latură „pământească”. Nu e niciun secret în faptul că universitățile…

Noaptea când cineva a murit pentru tine sau Despre revoluția din’89

Printre atâtea povești, știri și dezvăluiri „incendiare” despre revoluția ce nu ieșea, până de curând, dintr-o zonă abstractă și, până la urmă, lipsită de interes pentru mine, am descoperit romanul lui Bogdan Suceavă – Noaptea când cineva a murit pentru tine. O altă perspectivă asupra acelor momente pentru cineva care nu le-a văzut niciodată… „Privesc spre acest afară. Ascult. Muzica…

Sine ira et studio: Republica de Bogdan Suceavă

Romanul Republica al lui Bogdan Suceavă este o reconstituire literară a unui eveniment ce s-a petrecut la Ploiești în ziua 8 august 1870, eveniment care, deși este puțin reflectat în paginile cărților de istorie și a rămas în mentalul colectiv în special datorită perspectivei lui Ion Luca Caragiale, este unul reprezentativ pentru români – Republica de la Ploiești. Asistăm așadar,…

O lecție de matematică în Profesorul și menajera de Yoko Ogawa

Matematica era pentru mine poezie, ceva abstract, interesant, dar căruia nu-i înțelegeam aplicabilitatea. O lume de sine stătătoare către care puteam privi, dar în care nu era obligatoriu să locuiesc. Înainte de a mă întâlni cu romanul lui Yoko Ogawa (apărut la editura Humanitas) nu puteam înțelege pasiunea unora pentru numere. De fapt, locuiam în această lume, dar nu o…

Alecart. Noi nu ne subestimăm cititorii*

Se presupune că editorialul reprezintă opinia unei reviste despre un fapt de o mare însemnătate. Asumând (modest) faptul că apariţia unui nou număr al revistei Alecart este un eveniment de mare însemnătate, autorul colectiv al acestui editorial încearcă să îi definească poziţia, exprimând, poate, ceea ce unii redactori și colaboratori s-au ferit să încredinţeze hârtiei, coordonarea proiectului de către cadre…

O poveste medievală în conferința lui Bogdan Suceavă la Alecart

Pentru tinerii elevi alecartieni, astăzi, la Iași, matematicianul și scriitorul Bogdan Suceavă a prezentat în premieră o conferință apărută în Notice of the American Mathematical Society, în luna octombrie a anului 2015 intitulată Un mister medieval: Nicole Oresme și prima definiție a conceptului de curbură. Deși întâlnirea de astăzi a fost prilejuită de lansarea romanului Republica, pe care abia aștept…

Despre alegerile din SUA*

Deunăzi m-au întrebat studenții, văzându-mi dezamăgirea a doua zi după alegerile din SUA, „Ce ne facem acum, doamna profesoară?” Mă priveau oarecum îngroziți (mulți dintre ei, sau părinții lor, sunt imigranți din Mexic), dar și cu speranța că aș avea un răspuns pentru temerile lor: A venit Apocalipsa? Vor fi deportați mexicanii în masă? Dar musulmanii, vor fi oare obligați…