Câte două-trei romane (super)comerciale pe an (în cel mai bun caz, pe semestru) și mă pot numi cititoare. Din când în când, niște titluri alese la întâmplare din listele cu recomandări pertinente. A prezenta lecturile înseamnă a relata o înșiruire de evenimente aproape cursivă, de fiecare dată la fel de surprinsă de poveste, căreia îi rămân (și care îmi rămâne) mereu străină. O atitudine aproape glacială față de orice roman, care nu m-a lăsat să ajung niciodată în interior: până la urmă, un raft de cărți din care nu am încercat să înțeleg nimic și încă pe atâtea din care am înțeles tot și care nu spuneau nimic.

Numărul 20

din editorial

A student’s school year revolves around two key moments: the 15th of September and the 15th of June. The first one brings a taste of melancholy, the student feels as if he indeed misses his classmates and maybe some of his teachers too, but not that much. However, the feeling begins to fade after the first week of waking up at 6:30 in the morning and completely disappears after the first tests. The student starts thinking about that second key moment as early as Easter holiday, just when the weather is great for taking walks in the evening and spending time with friends in pubs, but there’s no time for such things as the student has to fix his grades, because he wants to have a great summer, go to festivals or even to the seaside. Still, these things need to be approved by his sponsors who have expectations from him and want to see that ”their hard work was worth it”.

Issue #19 - english

special edition for FILIT

Anul elevului se învârte în permanență în jurul a două momente definitorii: 15 septembrie și 15 iunie. Primul vine cu puțină melancolie: elevul simte vag că îi e dor de colegi, poate chiar și de câțiva profesori. Sentimentul începe să se estompeze după prima săptămână de trezit la 6:30 dimineața, ajungând să dispară în totalitate după cea dintâi rundă de teste. Al doilea moment se lasă așteptat cam de prin vacanța de Paște: luna mai se lunge…eeește, elevul are senzația că timpul a încremenit și afară e tot mai cald, o vreme frumoasă de plimbat seara și de mers în pub-uri cu prietenii. Totuși, elevul are de reparat medii, pentru că vrea să meargă la festivaluri în iulie și august (poate ajunge chiar și pe la mare), iar asta e imposibil fără finanțare de la „sponsorii” săi care vor să vadă „pentru ce am muncit eu și cu taică-tu”.

Numărul 19 - română

ediție specială FILIT

„Din interior”, deci, nu se vede limpede cu ce se iese din istoria recentă. Ai, părerea mea, mult prea multe povești de spus – pentru că probabil una dintre chestiile cele mai importante în perioada asta o reprezintă întâlnirile. De orice tip. E o vârstă e experiențelor și a experimentelor în fond, de aceea întâlnirile valorează atât de mult. Oriunde, cu oricine sau cu orice are loc o întâlnire: de la profesori, colegi, portar, Radu Paraschivescu, Marin-Mălaicu Hondrari, Gabriela Adameșteanu, (insert om de cultură, artist sau absolvent invitat la ALECART) ș.a. până la Un roman natural al lui Gospodinov, Unu+Unu de la TNI, Bacalaureatul total sau Despărțirea de copilărie, poezia celor de Suceava etc. , orice aspect neînsemnat (sau nu) îți pică în mână sau îți apare în față – aceea e o întâlnire. Un tête-à-tête cu o idee de fapt. (fragment din editorialul semnat de Tudor Berbinschi) din cuprins: muzica adolescenței de aici și din SUA, interviu cu Marin Mălaicu-Hondrari, dosar Khaled Hosseini, recenzie Bacalaureat și Sieranevada, Cine se ascunde sub cocul „man-bun”?, Lionel Duroy ș.a.

Numărul 18

din editorial

Atunci eram un fluture într-un borcan. Am învățat să sparg sticla. Și cioburile au rămas - haotice, aruncate, dezorientate și ireversibile - în casa bunicii, la masa de scris, prin parcuri, câteva prin alte orașe, alte țări, pe balcoane, pe bănci și între două trotuare. Câteva, în cărți. Altele, la câțiva oameni. Acum frântura aceasta de sticlă, însă, mă surprinde și pe mine. Sunt eu aici, sărind, râzând, mult prea veselă și prea diferită de ceea ce am devenit, contrastând cu tot ce se află în jurul meu, ciufulită, mică, îmbufnată că păpușile vorbesc din ce în ce mai rar cu mine și prefăcându-mă că între degetele mici și încovoiate de o greutate mult prea mare, cartea Fraților Grimm începe să fie mai mult decât o jucărie.

Numărul 17

din editorial

Tentativele de trezire a educației din România ultimelor decenii seamănă oarecum cu încercarea de a lipi cu bandă adezivă la urgențe o babă feliată gospodărește de o cositoare. Nici nu știi ce-i mai rău, toate sunt, așa că ești tentat să-i pui banda adezivă pe gură, măcar să nu mai țipe. Doar că, a naibii, în loc să țipe cântă. Și încă fals. Stai și te uiți la ea și te prinzi că e complet desprinsă de realitate. Ceea ce-i simpatic, desigur, doar că tot nu știi de unde să te apuci s-o repari, că te mai și pocnește când încerci să te apropii de ea. E îmbătrânită și irascibilă ca toate babele, mai ales dacă vorbim despre babe cărora le-a făcut fiecare ce i-a trecut prin cap în ultimii nici nu mai știm câți ani (de unde ne apucăm să numărăm, oricum?). O lași deci pe masă, cu mațele pe-afară, și te scurgi fluierând pe după colț, sperând că nu te-a văzut nimeni și că o să-și revină ea cumva miraculos, de capul ei și al norocului chior. (fragment din editorialul semnat de Ștefania Dumbravă)

Numărul 16

din editorial

Am așteptat ca timpul să redevină tandru cu noi pentru a vă scrie câteva rânduri în care cuvintele, primenite de zgură, să se așeze curat și simplu în fraze, cu intuiția păsărilor mici care își găsesc ramurile potrivite. După o perioadă în care am spus cu toții: „goodbye to gravity”, în care bucuriile mici păreau să se fi terminat, în care lămâile au fost stoarse altfel în ceaiuri, paginile întoarse cu mai puțină poftă, hainele ne-au părut prea mici ori prea mari, oricum nepotrivite, muzica agasantă, trotuarele au căutat frunțile, ne-am reașezat cumva în noi. Scriu știind că voi, atât de tineri, de vii, de frumoși, de deștepți și de curajoși, respirați altfel aerul acidulat și proaspăt al fiecărei zilei. Și că, în biografiile voastre, ale noastre, am suferit o mutație ontologică: ne-am descoperit vii. Oameni salvatori dacă nu ai altora, măcar ai noștri. Vă aveți în grijă, ăsta e adevărul. Și trebuie să trăiți cu acest adevăr axiomatic deloc comod poate, la vârsta voastră: vă cam aveți în grijă. Știu nu doar că sunteți, dar că veți fi buni. Cei mai buni chiar într-o lume în care răutatea pare virtual infinită. O să așezați cu migală câteva straturi de armură, o să puneți Pink Floyd, Led Zeppelin, Metallica, Brahms sau altceva în căști, o să vă iertați părinții dacă nu v-au înțeles cum ați fi vrut voi, iar ei vă vor ierta pentru toate făcutele și nefăcutele, și o să cam ieșiți în larg. Iar largul acesta poate fi fioros de multe ori. (fragment din editorialul semnat de Roxana Dumitrache)

Numărul 15

din editorial

De două ori pe an, în mai și octombrie, apare revista „Alecart”, nucleul din care s-a dezvoltat în ultimii ani un proiect cultural mai vast. Ea sintetizează puncte de vedere, facilitând dialogul redactorilor cu absolvenți și colaboratori, dar spiritul alecartian înseamnă mai mult decât atât. Acesta presupune o organizarea și coordonarea „Întâlnirilor” din cadrul FILIT, proiectul „Înăuntru și-n afară” (singurul de acest tip din spațiul preuniversitar ieșean, în care foști redactori, studenți la universități din afară și din țară, absolvenți angajați în diferite domenii vin să ne împărtășească într-un dialog viu experiența lor), workshop-uri și lansări de carte (activități desfășurate în parteneriat cu Institutul Cultural Francez din Iași și Editura Polirom), Clubul de Poezie de la Suceava, Concursul „M.Iordache”. E o dinamică a spiritului ce susține și însuflețește revista și care modelează, fără a limita atitudinea culturală la articolele regăsite în paginile ei.

Disponibil în variantă PDF

download_arrow

Numărul 14

din editorial

Cooperare transfrontalieră – iată o realitate care, pentru a dobândi substanță, trebuie să treacă de definiția tehnică, de dicționar. Pentru a o înțelege în realitatea ei palpabilă, cernută prin sita culturii (căci în afara acesteia nimic nu poate dura), tinerii redactori Alecart au participat în august la un workshop a cărui temă a fost chiar aceasta: cooperarea transfrontalieră.

download_arrow

Numărul 13 - română

din editorial

Alergare & plimbare sau Despre Tinerețe și Bătrânețe

Scriu ridicându-mă mecanic de pe scaunul de plastic, din tramvai și din autobuz, de pe banca din parc, ca să îmi fac loc mie, îmbătrânită, să mă așez; scriu în timp ce în parc doi îndrăgostiți se plimbă ținându-se de mână și trec pe lângă o bunică vopsită în castaniu, care le arată nepoatelor ei câțiva copaci; privirile tuturor dansează între…

Îndrăgostindu-te, drăgostindu-te, tindu-te, du-te… Amintiri din rai, de Emil Brumaru

Volumul de poeme Amintiri din rai al lui Emil Brumaru poate fi privit ca o concentrare a parcursului unei vieți, cu toate aspectele sale fundamentale: moartea, frumusețea, iubirea, divinitatea. Realitatea și iluziile generate de aceasta, visurile și dezamăgirile, ludicul și melancolia, marcate în permanență de erotic, se împletesc alternativ printre versurile poetului și ilustrațiile în acuarelă ale lui Răzvan Luscov….

Când alegi în interiorul unei pasiuni

Nu mulți văd dincolo de denumirea de olimpiadă națională. Mai mult decât atât, mulți olimpici trăiesc în funcție de imaginea pe care și-au format-o sau care le-a fost indusă despre olimpiadă, astfel încât termenul rămâne unul vag, ambiguu, insuficient. Ce înseamnă, totuși, acest tip de competiție la care aleg să participe sute de elevi la nivel național și mii la…

„Trebuie să sacrificăm rigiditatea în favoarea poveștii din spatele noțiunilor.”- interviu cu Marius Pașa

„Profesorul de matematică nu trebuie să uite un aspect. Spiritul ludic la copii e foarte important. Matematica trebuie descoperită prin joc, prin activități mai puțin serioase, dar foarte instructive.” Care este imaginea pe care o aveți despre elevul de la Național? Elevul de la Național e o sumă de imagini dificil de prins în câteva cuvinte, o juxtapunere între imaginea…

La capătul oricărei suferințe doar cuvântul salvează: Poate Estera, de Katja Petrowskaja

Cu ochii închiși, căci doar așa rezist, urmăresc terifiată o panoramă de război ce se desfășoară în cadre continui sub cortina neagră a pleoapelor. E dinamică și la fiecare explozie tresar, îmi încordez ochii ținându-i și mai strâns închiși, de parcă e responsabilitatea mea să nu las să treacă de pleoapele mele în lumea exterioară focul mistuitor. Deși simt că…

Seara de Poezie 6. Măștile lui Cosmin Panaite

În aula de la Petru, freamăt de voci. Câteva zeci de elevi nerăbdători au ochii ațintiți spre intrare. În lumina lămpii, care împrăștie umbre diforme pe chipuri & pereți (un decor inedit, de astfel, privit de luna de afară: e cumva Super Blue Blood Moon?) își face intrarea invitatul serii: Cosmin Panaite. Actor & regizor. La Seara de Poezie 6…

Zeppelinul literar zboară. O întâlnire și trei perspective

În timp ce așteptam febril ca imaginea despre Adrian G. Romila să prindă contur în momentele ce urmau să constituie după-amiaza zilei de vineri, 26 ianuarie 2018, priveam cum razele soarelui erau proiectate pe pereții cafenelei Meru la fel de clar cum în mințile noastre se ordonau întrebările ce au survenit în urma parcurgerii romanului Zeppelin. Speram ca acele curiozități…

Zi de iarnă, cafea și o carte bună: întâlnire cu Adrian G. Romila (I)

Lumina aurie a amiezii se împrăștie, parcă, într-un văl scânteietor ce învăluie Copoul în timp ce eu înaintez cu grijă printre mormanele de zăpadă. Se presupune că noi, liceenii, ar trebui să știm fiecare cafenea din Iași, însă, dacă nu primeam indicații de la colega mea, nu m-aș fi gândit niciodată să intru în acea clădire cu aspect dărăpănat și…

Alecart & Adrian G.Romila

Vineri, 26 ianuarie, de la ora 13:00, la Cafeneaua MERU (Copou, Casa cu Pasaj, Bd. Carol I, nr. 3) din Iași, Adrian G. Romila este invitatul Clubului de lectură Alecart, cu prilejul apariției romanului Zeppelin, publicat la Editura Polirom, în colecția „Ego. Proză“, disponibil și în ediție digitală. Vor prezenta: Raisa Manolescu, Andra Anițoaie, Anastasia Fuioagă Va modera: Nicoleta Munteanu Eveniment…

Despre modul în care întâlnirile reușesc să ne modeleze. Colegiul Național – 190 de ani de existență (II)

O altă „Întâlnire Alecart” s-a scurs și acum o percep ca și cum ar fi fost o fracțiune de secundă în care am fost provocată  să gândesc prin filtrul minții altor persoane, adunate laolaltă de conexiunile mai mult sau mai puțin durabile cu spațiul a cărui definire este puțin spus dificilă, căci e spațiul în care ne formăm, ne modelăm,…

Ani de liceu în stil alecartian. La 190 de ani de la întemeierea Colegiului Național (I)

Nu a trecut mult timp de când m-am obișnuit cu îndrăzneala de a mă numi liceancă. Ironia este că termenul „obișnuit” îmi pare cumva abstract, ca și cum nu aș rezona încă pe deplin cu toate emoțiile, responsabilitățile, oportunitățile pe care o viață de licean le aduce cu sine. Însă la Colegiul Național am primit nenumărate șanse de a mă…