„Din interior”, deci, nu se vede limpede cu ce se iese din istoria recentă. Ai, părerea mea, mult prea multe povești de spus – pentru că probabil una dintre chestiile cele mai importante în perioada asta o reprezintă întâlnirile. De orice tip. E o vârstă e experiențelor și a experimentelor în fond, de aceea întâlnirile valorează atât de mult. Oriunde, cu oricine sau cu orice are loc o întâlnire: de la profesori, colegi, portar, Radu Paraschivescu, Marin-Mălaicu Hondrari, Gabriela Adameșteanu, (insert om de cultură, artist sau absolvent invitat la ALECART) ș.a. până la Un roman natural al lui Gospodinov, Unu+Unu de la TNI, Bacalaureatul total sau Despărțirea de copilărie, poezia celor de Suceava etc. , orice aspect neînsemnat (sau nu) îți pică în mână sau îți apare în față – aceea e o întâlnire. Un tête-à-tête cu o idee de fapt. (fragment din editorialul semnat de Tudor Berbinschi) din cuprins: muzica adolescenței de aici și din SUA, interviu cu Marin Mălaicu-Hondrari, dosar Khaled Hosseini, recenzie Bacalaureat și Sieranevada, Cine se ascunde sub cocul „man-bun”?, Lionel Duroy ș.a.

Numărul 18

din editorial

Atunci eram un fluture într-un borcan. Am învățat să sparg sticla. Și cioburile au rămas - haotice, aruncate, dezorientate și ireversibile - în casa bunicii, la masa de scris, prin parcuri, câteva prin alte orașe, alte țări, pe balcoane, pe bănci și între două trotuare. Câteva, în cărți. Altele, la câțiva oameni. Acum frântura aceasta de sticlă, însă, mă surprinde și pe mine. Sunt eu aici, sărind, râzând, mult prea veselă și prea diferită de ceea ce am devenit, contrastând cu tot ce se află în jurul meu, ciufulită, mică, îmbufnată că păpușile vorbesc din ce în ce mai rar cu mine și prefăcându-mă că între degetele mici și încovoiate de o greutate mult prea mare, cartea Fraților Grimm începe să fie mai mult decât o jucărie.

Numărul 17

din editorial

Tentativele de trezire a educației din România ultimelor decenii seamănă oarecum cu încercarea de a lipi cu bandă adezivă la urgențe o babă feliată gospodărește de o cositoare. Nici nu știi ce-i mai rău, toate sunt, așa că ești tentat să-i pui banda adezivă pe gură, măcar să nu mai țipe. Doar că, a naibii, în loc să țipe cântă. Și încă fals. Stai și te uiți la ea și te prinzi că e complet desprinsă de realitate. Ceea ce-i simpatic, desigur, doar că tot nu știi de unde să te apuci s-o repari, că te mai și pocnește când încerci să te apropii de ea. E îmbătrânită și irascibilă ca toate babele, mai ales dacă vorbim despre babe cărora le-a făcut fiecare ce i-a trecut prin cap în ultimii nici nu mai știm câți ani (de unde ne apucăm să numărăm, oricum?). O lași deci pe masă, cu mațele pe-afară, și te scurgi fluierând pe după colț, sperând că nu te-a văzut nimeni și că o să-și revină ea cumva miraculos, de capul ei și al norocului chior. (fragment din editorialul semnat de Ștefania Dumbravă)

Numărul 16

din editorial

Am așteptat ca timpul să redevină tandru cu noi pentru a vă scrie câteva rânduri în care cuvintele, primenite de zgură, să se așeze curat și simplu în fraze, cu intuiția păsărilor mici care își găsesc ramurile potrivite. După o perioadă în care am spus cu toții: „goodbye to gravity”, în care bucuriile mici păreau să se fi terminat, în care lămâile au fost stoarse altfel în ceaiuri, paginile întoarse cu mai puțină poftă, hainele ne-au părut prea mici ori prea mari, oricum nepotrivite, muzica agasantă, trotuarele au căutat frunțile, ne-am reașezat cumva în noi. Scriu știind că voi, atât de tineri, de vii, de frumoși, de deștepți și de curajoși, respirați altfel aerul acidulat și proaspăt al fiecărei zilei. Și că, în biografiile voastre, ale noastre, am suferit o mutație ontologică: ne-am descoperit vii. Oameni salvatori dacă nu ai altora, măcar ai noștri. Vă aveți în grijă, ăsta e adevărul. Și trebuie să trăiți cu acest adevăr axiomatic deloc comod poate, la vârsta voastră: vă cam aveți în grijă. Știu nu doar că sunteți, dar că veți fi buni. Cei mai buni chiar într-o lume în care răutatea pare virtual infinită. O să așezați cu migală câteva straturi de armură, o să puneți Pink Floyd, Led Zeppelin, Metallica, Brahms sau altceva în căști, o să vă iertați părinții dacă nu v-au înțeles cum ați fi vrut voi, iar ei vă vor ierta pentru toate făcutele și nefăcutele, și o să cam ieșiți în larg. Iar largul acesta poate fi fioros de multe ori. (fragment din editorialul semnat de Roxana Dumitrache)

Numărul 15

din editorial

De două ori pe an, în mai și octombrie, apare revista „Alecart”, nucleul din care s-a dezvoltat în ultimii ani un proiect cultural mai vast. Ea sintetizează puncte de vedere, facilitând dialogul redactorilor cu absolvenți și colaboratori, dar spiritul alecartian înseamnă mai mult decât atât. Acesta presupune o organizarea și coordonarea „Întâlnirilor” din cadrul FILIT, proiectul „Înăuntru și-n afară” (singurul de acest tip din spațiul preuniversitar ieșean, în care foști redactori, studenți la universități din afară și din țară, absolvenți angajați în diferite domenii vin să ne împărtășească într-un dialog viu experiența lor), workshop-uri și lansări de carte (activități desfășurate în parteneriat cu Institutul Cultural Francez din Iași și Editura Polirom), Clubul de Poezie de la Suceava, Concursul „M.Iordache”. E o dinamică a spiritului ce susține și însuflețește revista și care modelează, fără a limita atitudinea culturală la articolele regăsite în paginile ei.

Disponibil în variantă PDF

download_arrow

Numărul 14

din editorial

Cooperare transfrontalieră – iată o realitate care, pentru a dobândi substanță, trebuie să treacă de definiția tehnică, de dicționar. Pentru a o înțelege în realitatea ei palpabilă, cernută prin sita culturii (căci în afara acesteia nimic nu poate dura), tinerii redactori Alecart au participat în august la un workshop a cărui temă a fost chiar aceasta: cooperarea transfrontalieră.

download_arrow

Numărul 13 - română

din editorial

Bogdan Suceavă & Republica la Alecart

Marți, 22 noiembrie, ora 13.30, avem bucuria de a-l întâlni pe scriitorul și matematicianul Bogdan Suceavă la Teatrul Fix (pe strada Cuza Vodă) cu ocazia lansării noului său roman, Republica. Dialogul despre acest roman și despre alte două romane ale lui Bogdan Suceavă, Venea în timpul diez și Noaptea când cineva a murit pentru tine, va fi precedat de o…

Singurătatea sufletului în Iubire de Hanne Ørstavik

Învăluită în frigul și liniștea caracteristice unui mic orășel norvegian, povestea romanului Iubire este una a solitudinii, a unei captivități inconștiente în propriile sentimente și iluzii. Desfășurându-se pe timpul unei singuri nopți, acțiunea prezintă două perspective: cea a unei mame visătoare, Vibeke, și cea a fiului său, Jon. „Jon stă și o privește. Se concentrează intens să nu clipească din…

Școlar și școlăresc (sau despre revistele școlare)

Pentru că, prin amabilitatea redactorilor „Alecart”, ne manifestăm de ceva vreme în spaţiul unei reviste consacrate elevilor, poate că ar fi oportun să adăstăm un pic asupra istoriei publicaţiilor şcolare, la noi şi aiurea, acolo unde cei „revoltaţi” împotriva anchilozei tradiţionaliste şi a prelegerilor ex cathedra au reuşit să-şi modeleze caracterul printr-o activitate editorială timpurie.  La început a fost „Aurora”…

Prin Matematică spre Cuvânt. Spre sens.

Vă propun un drum (nu unicul), pe cărări pe care putem ajunge, mergând prin matematică, către sensul multor cuvinte, pe care le folosim de atâtea ori în vorbirea curentă, de multe ori descărcate de sensul lor de bază.Filtrate de rigoarea specifică matematicii, cuvintele capătă greutate. Afirmatii considerate banale devin importante şi pot fi luate în cel mai rău caz, de…

FILIT 2016. Întâlnirile Alecart: Angelo Mitchievici & „TELELEU”

Cea de-a treia „Întâlnire Alecart” la FILIT, desfășurată în atmosfera caldă, impregnată de mirosul cafelei și de muzica lui Bob Dylan, de la Cafeneaua Teatru Fix, a avut două episoade: o conferință al cărei pretext a fost recenta decernare a Nobelului pentru Literatură și o poveste despre ce înseamnă de fapt să umbli „teleleu” prin lume, surprinzând realitatea prin obiectivul…

A doua zi Filit. Hanne Orstavik și Marina Stepnova

Cea de-a doua „Întâlnire Alecart” la FILIT, desfășurată în Aula Colegiului Național în prezența a peste 200 de elevi, studenți și profesori, a fost continuitatea firească a concretizării curiozităților, interogațiilor, apetitului livresc al liceenilor și nu numai, de aceasta dată având ca pretext două romane care provin din substanța unor spații culturale diferite, dar a căror realitate se reduce la…

FILIT 2016. Veronica D. Niculescu și Radu Paraschivescu la Colegiul Național

Are cunoașterea sinelui o finalitate? Ce este cu adevărat iubirea? Ce efecte are literatura asupra individului? Acestea sunt doar câteva dintre întrebările care au fost aduse în discuție în cadrul zilei de astăzi, 27 octombrie, în atmosfera primitoare a Sălii de Festivități a Colegiului Național Iași. Doi scriitori – Veronica D. Niculescu și Radu Paraschivescu – alături de romanele lor,…

FILIT 2016. Întâlnirile ALECART

A patra ediție a Festivalului Internațional de Literatură și Traducere e pe punctul de a aduce din nou față în față, într-un dialog efervescent, tinerii cititori și scriitori importanți, traducători și manageri culturali. ALECART a fost încă de la început parte a ceea ce a însemnat spiritul FILIT: plăcerea de a descoperi provocările literaturii contemporane, de a diseca, de a…

Arta și politica: două fețe ale aceleiași monede?

Colecția de lucrări grafice a artistului Ilie Krasovschi*, Jurnal global (2016),  se situează pe acel teren incomod al artei cu mesaj politic. În spațiul est-european, argumentul că funcția artei nu este pur estetică, ci în egală măsură și politică, a pierdut mulți adepți pe vremea dictaturilor comuniste. Încă din anii 1930, Realismului Socialist a fost impus în URSS ca singurul…

JUCĂRIA (VIE A) MORTULUI

(…un mistic al scamei, un bard al gargarei, un exeget al sfincterelor, un argonaut al umorilor…). E aproape imposibil să mai scrii ceva interesant despre Jucăria Mortului atîta timp cît bisturiul cu care Acosmei își de-scrie dîra de existență îți rîcîie oasele, dincoace de text, pentru a face o morișcă din ele. (Sau atîta timp cît nu ai murit în…

Școala altfel. Școala Alecart. (Întâlnirile Alecart 2015 – 2016. După FILIT)

ALECART e o agora a minților frumoase, a spiritelor tari, a bucuriei de a-ți întâlni în scris sau pe viu scriitorii preferați, de a-i întreba lucruri felurite. (Roxana Dumitrache) Anul școlar 2015-2016 a însemnat pentru alecartieni o continuare a dialogului cu scriitori, cu personalități culturale, cu absolvenți. Este anul în care am primit un premiu care ne-a onorat (Trofeul „Oamenii Timpului”…