Câte două-trei romane (super)comerciale pe an (în cel mai bun caz, pe semestru) și mă pot numi cititoare. Din când în când, niște titluri alese la întâmplare din listele cu recomandări pertinente. A prezenta lecturile înseamnă a relata o înșiruire de evenimente aproape cursivă, de fiecare dată la fel de surprinsă de poveste, căreia îi rămân (și care îmi rămâne) mereu străină. O atitudine aproape glacială față de orice roman, care nu m-a lăsat să ajung niciodată în interior: până la urmă, un raft de cărți din care nu am încercat să înțeleg nimic și încă pe atâtea din care am înțeles tot și care nu spuneau nimic.

Numărul 20

din editorial

A student’s school year revolves around two key moments: the 15th of September and the 15th of June. The first one brings a taste of melancholy, the student feels as if he indeed misses his classmates and maybe some of his teachers too, but not that much. However, the feeling begins to fade after the first week of waking up at 6:30 in the morning and completely disappears after the first tests. The student starts thinking about that second key moment as early as Easter holiday, just when the weather is great for taking walks in the evening and spending time with friends in pubs, but there’s no time for such things as the student has to fix his grades, because he wants to have a great summer, go to festivals or even to the seaside. Still, these things need to be approved by his sponsors who have expectations from him and want to see that ”their hard work was worth it”.

Issue #19 - english

special edition for FILIT

Anul elevului se învârte în permanență în jurul a două momente definitorii: 15 septembrie și 15 iunie. Primul vine cu puțină melancolie: elevul simte vag că îi e dor de colegi, poate chiar și de câțiva profesori. Sentimentul începe să se estompeze după prima săptămână de trezit la 6:30 dimineața, ajungând să dispară în totalitate după cea dintâi rundă de teste. Al doilea moment se lasă așteptat cam de prin vacanța de Paște: luna mai se lunge…eeește, elevul are senzația că timpul a încremenit și afară e tot mai cald, o vreme frumoasă de plimbat seara și de mers în pub-uri cu prietenii. Totuși, elevul are de reparat medii, pentru că vrea să meargă la festivaluri în iulie și august (poate ajunge chiar și pe la mare), iar asta e imposibil fără finanțare de la „sponsorii” săi care vor să vadă „pentru ce am muncit eu și cu taică-tu”.

Numărul 19 - română

ediție specială FILIT

„Din interior”, deci, nu se vede limpede cu ce se iese din istoria recentă. Ai, părerea mea, mult prea multe povești de spus – pentru că probabil una dintre chestiile cele mai importante în perioada asta o reprezintă întâlnirile. De orice tip. E o vârstă e experiențelor și a experimentelor în fond, de aceea întâlnirile valorează atât de mult. Oriunde, cu oricine sau cu orice are loc o întâlnire: de la profesori, colegi, portar, Radu Paraschivescu, Marin-Mălaicu Hondrari, Gabriela Adameșteanu, (insert om de cultură, artist sau absolvent invitat la ALECART) ș.a. până la Un roman natural al lui Gospodinov, Unu+Unu de la TNI, Bacalaureatul total sau Despărțirea de copilărie, poezia celor de Suceava etc. , orice aspect neînsemnat (sau nu) îți pică în mână sau îți apare în față – aceea e o întâlnire. Un tête-à-tête cu o idee de fapt. (fragment din editorialul semnat de Tudor Berbinschi) din cuprins: muzica adolescenței de aici și din SUA, interviu cu Marin Mălaicu-Hondrari, dosar Khaled Hosseini, recenzie Bacalaureat și Sieranevada, Cine se ascunde sub cocul „man-bun”?, Lionel Duroy ș.a.

Numărul 18

din editorial

Atunci eram un fluture într-un borcan. Am învățat să sparg sticla. Și cioburile au rămas - haotice, aruncate, dezorientate și ireversibile - în casa bunicii, la masa de scris, prin parcuri, câteva prin alte orașe, alte țări, pe balcoane, pe bănci și între două trotuare. Câteva, în cărți. Altele, la câțiva oameni. Acum frântura aceasta de sticlă, însă, mă surprinde și pe mine. Sunt eu aici, sărind, râzând, mult prea veselă și prea diferită de ceea ce am devenit, contrastând cu tot ce se află în jurul meu, ciufulită, mică, îmbufnată că păpușile vorbesc din ce în ce mai rar cu mine și prefăcându-mă că între degetele mici și încovoiate de o greutate mult prea mare, cartea Fraților Grimm începe să fie mai mult decât o jucărie.

Numărul 17

din editorial

Tentativele de trezire a educației din România ultimelor decenii seamănă oarecum cu încercarea de a lipi cu bandă adezivă la urgențe o babă feliată gospodărește de o cositoare. Nici nu știi ce-i mai rău, toate sunt, așa că ești tentat să-i pui banda adezivă pe gură, măcar să nu mai țipe. Doar că, a naibii, în loc să țipe cântă. Și încă fals. Stai și te uiți la ea și te prinzi că e complet desprinsă de realitate. Ceea ce-i simpatic, desigur, doar că tot nu știi de unde să te apuci s-o repari, că te mai și pocnește când încerci să te apropii de ea. E îmbătrânită și irascibilă ca toate babele, mai ales dacă vorbim despre babe cărora le-a făcut fiecare ce i-a trecut prin cap în ultimii nici nu mai știm câți ani (de unde ne apucăm să numărăm, oricum?). O lași deci pe masă, cu mațele pe-afară, și te scurgi fluierând pe după colț, sperând că nu te-a văzut nimeni și că o să-și revină ea cumva miraculos, de capul ei și al norocului chior. (fragment din editorialul semnat de Ștefania Dumbravă)

Numărul 16

din editorial

Am așteptat ca timpul să redevină tandru cu noi pentru a vă scrie câteva rânduri în care cuvintele, primenite de zgură, să se așeze curat și simplu în fraze, cu intuiția păsărilor mici care își găsesc ramurile potrivite. După o perioadă în care am spus cu toții: „goodbye to gravity”, în care bucuriile mici păreau să se fi terminat, în care lămâile au fost stoarse altfel în ceaiuri, paginile întoarse cu mai puțină poftă, hainele ne-au părut prea mici ori prea mari, oricum nepotrivite, muzica agasantă, trotuarele au căutat frunțile, ne-am reașezat cumva în noi. Scriu știind că voi, atât de tineri, de vii, de frumoși, de deștepți și de curajoși, respirați altfel aerul acidulat și proaspăt al fiecărei zilei. Și că, în biografiile voastre, ale noastre, am suferit o mutație ontologică: ne-am descoperit vii. Oameni salvatori dacă nu ai altora, măcar ai noștri. Vă aveți în grijă, ăsta e adevărul. Și trebuie să trăiți cu acest adevăr axiomatic deloc comod poate, la vârsta voastră: vă cam aveți în grijă. Știu nu doar că sunteți, dar că veți fi buni. Cei mai buni chiar într-o lume în care răutatea pare virtual infinită. O să așezați cu migală câteva straturi de armură, o să puneți Pink Floyd, Led Zeppelin, Metallica, Brahms sau altceva în căști, o să vă iertați părinții dacă nu v-au înțeles cum ați fi vrut voi, iar ei vă vor ierta pentru toate făcutele și nefăcutele, și o să cam ieșiți în larg. Iar largul acesta poate fi fioros de multe ori. (fragment din editorialul semnat de Roxana Dumitrache)

Numărul 15

din editorial

De două ori pe an, în mai și octombrie, apare revista „Alecart”, nucleul din care s-a dezvoltat în ultimii ani un proiect cultural mai vast. Ea sintetizează puncte de vedere, facilitând dialogul redactorilor cu absolvenți și colaboratori, dar spiritul alecartian înseamnă mai mult decât atât. Acesta presupune o organizarea și coordonarea „Întâlnirilor” din cadrul FILIT, proiectul „Înăuntru și-n afară” (singurul de acest tip din spațiul preuniversitar ieșean, în care foști redactori, studenți la universități din afară și din țară, absolvenți angajați în diferite domenii vin să ne împărtășească într-un dialog viu experiența lor), workshop-uri și lansări de carte (activități desfășurate în parteneriat cu Institutul Cultural Francez din Iași și Editura Polirom), Clubul de Poezie de la Suceava, Concursul „M.Iordache”. E o dinamică a spiritului ce susține și însuflețește revista și care modelează, fără a limita atitudinea culturală la articolele regăsite în paginile ei.

Disponibil în variantă PDF

download_arrow

Numărul 14

din editorial

Cooperare transfrontalieră – iată o realitate care, pentru a dobândi substanță, trebuie să treacă de definiția tehnică, de dicționar. Pentru a o înțelege în realitatea ei palpabilă, cernută prin sita culturii (căci în afara acesteia nimic nu poate dura), tinerii redactori Alecart au participat în august la un workshop a cărui temă a fost chiar aceasta: cooperarea transfrontalieră.

download_arrow

Numărul 13 - română

din editorial

Preferăm un parteneriat între colegi, nu între colegii

Marile bucurii și adevăratele tristeți nu se trăiesc privind în afară. La fel, marile întâlniri și despărțiri. Totuși, în cazul unor proiecte asumate public, lucrurile stau un pic diferit. Mulțumim partenerilor de la Suceava pentru că ne-au completat și ne-au făcut să vedem cu alți ochi poezia. Mulțumim pentru poemele și articolele care ne-au însoțit o bună parte a celor…

Cosmic. Despre alinierea planetelor & alte viziuni

Universul fascinează prin puterea sa uimitoare de concentrare a sentimentelor umane. Hipnotic și pătrunzător, cosmosul devine lacăt între om și sine, între om și spațiu și, de ce nu, între om și divinitate. Ființa umană a fost atrasă mereu de necunoscut, dar, mai ales, de sine: universul e o reflexie autentică și neatinsă a conștiințe, singurul spațiu considerat încă pur,…

Asumare în retrospectivă. Întâlnire cu actorii și cu regizorul din Un pas în urma serafimilor

Un film bun este acela care naște dezbateri, naște discuții pro și contra. Nu este normal să uniformizăm gândurile și, la un moment dat, să-i izolăm pe cei care nu sunt de acord cu ceea ce facem. Atunci când am făcut filmul acesta, am invocat libertatea de expresie. Dacă filmul meu ar fi fost ca o armă împotriva Bisericii, ar…

Penultima întâlnire din Săptămâna Alecart: Domnica Drumea și Marin Mălaicu-Hondrari

Pentru mine poezia este ceva foarte personal și o muncă foarte grea, care a devenit necesitate(…). Este ceva dureros, care ține strict de singurătate și mă simt ipocrită pentru faptul că public. – Domnica Drumea   Povestea de astăzi a exclus acea recognoscibilă atmosferă a anilor ’80, a exclus acele tablouri care fac trimitere la epoca de aur, a exclus…

Autoflagerări și vise lichide: Vocea, de Domnica Drumea

Printr-o lirică minimalistă, Domnica Drumea reușește să contureze imaginea răvășitoare, tulburător de expresivă a singurătății, a sentimentului de incomplet, care transformă ura și suferința în pretextul căutării agonice a piesei lipsă; în volumul Vocea (apărut la editura Charmides, Bistrița), un țipăt cu gura închisă se macină și se rotunjește în sine, prefațând o luptă continuă cu o interioritate refuzată, în…

Cum se îmbină diplomația și poezia în Săptămâna Alecart

Aceeași emoție, aceeași nerăbdare, aceeași grabă spre Sala de Festivități a Colegiului Național pentru a ocupa locuri cât mai în față, aceeași atmosferă pe care o pot descrie în multe, multe  cuvinte, dar aleg să folosesc doar unul: Alecart. Dacă ar fi să explic ce înseamnă pentru mine acest cuvânt (care, în cei 10 ani de existență, a devenit mai…

Săptămâna Alecart. Prima zi: un spectacol și o întâlnire cosmice

Sfidăm distanța Cei 10 ani celebrați de revista Alecart înseamnă prietenie, înțelegere, echilibru, muncă, perseverență, talent și curaj. Lansarea numărului 20 a fost marcată de întâlnirea dintre redactorii din Suceava și cei din Iași în sala de conferințe a Observatorului Astronomic din Suceava și de încercarea de a găsi o definiție, un sens prieteniei, legăturii invizibile dintre oamenii care cred…

Anastasia Gavrilovici. Din nou printre alecartieni

Am remarcat, încă de la început, în poemele Anastasiei Gavrilovici*, ritmul alert al versurilor, care nu te lasă să respiri, să te odihnești. Fiecare cuvânt și fiecare vers curge din cel anterior cu forța unui râu ce stă să iasă din albia sa. Poeziile ei te silesc să fii prezent pe de-a-ntregul în actul lecturii, într-o stare de adrenalină și…

4-9 iunie: Săptămâna Alecart. Săptămâna prieteniei (program)

Prietenia e ceea ce anesteziază spaima – și face lumea demnă să fie trăită. În pofida a tot ce e ea. (Radu Vancu, în Alecart 20)   De 10 ani citim și scriem despre cele mai interesante cărți. De 10 ani vedem/analizăm cele mai bune filme. De 10 ani organizăm întâlniri, dezbateri, conferințe. Suntem la FILIT, la Festivalul de Poezie…