Locul unde muzica ne învață apropierea (Ioana Popa*)
Arta, dincolo de darul ei de a tămădui, are o putere extraordinară: aceea de a desena comunități. Iar pentru mine, acest weekend s-a scris exclusiv în note muzicale.
Totul a început vineri după-amiază, în Grădinile Palas, la Dialogurile Rocanotherworld. Alături de profesorul nostru, de colegele mele de redacție, Maria Oglinzanu și Maria Roșca, dar și de cei de la trupa Missed Call și de Paul Tihan, am încercat să răspundem unor întrebări simple, dar esențiale: cum intrăm noi, tinerii, în contact cu muzica? Cum ne dă ea formă și de ce o căutăm cu atâta sete? Această conversație s-a prelungit, firesc și fără efort, în cele trei seri de festival pe dealurile Iașului, unde am fost înconjurați de oameni care pur și simplu respiră prin acorduri.
Spre surprinderea mea, am descoperit un spațiu incredibil de cald și de așezat. La „Roca” agitația obositoare nu își găsește locul; poți trece oricând de la euforia din fața scenei, unde îți asculți trupa favorită, la momentele de liniște întinsă pe iarbă, râzând cu prietenii. Până la urmă, acesta este sensul profund al unui festival: să fie un prilej de apropiere. Mai elegant și mai intim decât evenimentele mamut precum „Beach, Please!”, Rocanotherworld ne-a oferit o pajiște plină de glume, de entuziasm pur și de impresii împărtășite la cald sub cerul liber.
Muzical, întâlnirea cu Alternosfera a fost punctul culminant. Îi știam din copilărie, prin intermediul verișoarei mele, care era o fană devotată. Pe atunci nu înțelegeam magnetismul lor, însă recent am început să le prind gustul. Când i-am văzut pe afiș, am știut că trebuie să fiu acolo, să simt pe pielea mea energia despre care doar auzisem. Show-ul lor a fost impecabil. Să-ți auzi piesele dragi live și să le cânți cu toată forța alături de prieteni e greu de egalat. Chiar dacă mi-aș fi dorit să ascult și „Sărmanul Dionis” sau „1500”, absența lor nu face decât să mă determine să-i caut din nou, pentru că, vorba cântecului, „Alternosfera te cheamă, Alternosfera te îndrumă”.
Festivalul a fost însă și despre redescoperiri. Sâmbătă, când cei de la HVNDS au urcat pe scenă, discuțiile noastre s-au oprit brusc; muzica ne-a ridicat instantaneu de pe iarbă și ne-a atras magnetic spre scenă. O surpriză la fel de mare a fost și trupa Om la lună, care a încheiat seara de vineri. Deși le știam piesele din înregistrări și nu mă convinseseră pe deplin, varianta live a schimbat totul, aducând la suprafață acel sentiment rar de apartenență.
La Dialogurile de vineri ajunsesem la o concluzie care s-a verificat la fiecare concert: muzica unește. Artiștii tineri trebuie susținuți tocmai pentru că ei ne reprezintă, au curajul de a ne purta mesajul mai departe și de a-l striga în gura mare. Fiind acolo, în public, le arătăm că suntem solidari și că acele cuvinte sunt și ale noastre.
Pentru mine, această primă experiență la Rocanotherworld a fost o gură de aer proaspăt după un an școlar epuizant. A fost echilibrul perfect între distracție și liniște, o ocazie de a-mi revedea favoriții și de a deschide ochii spre artiști noi, totul alături de prieteni și colegi.
(Ioana Popa, redactor-șef Alecart, este elevă în clasa a XI-a, mate-info, la Colegiul Național Iași)
Când ritmul e mai puternic decât durerea (Ștefan Tănase*)
Rocanotherworld are această capacitate stranie de a te desprinde de realitate și de a te face să uiți de grijile cotidiene printr-o formă de energie mult mai intensă și mai vie. În cazul meu, magia a funcționat până într-atât încât am uitat complet că mă deplasam cu ajutorul unei cârje. Durerea din picior a dispărut pur și simplu, fiind înlocuită de febra musculară de la gât și ceafă, un efect secundar perfect normal după atâtea piese trăite prin „headbanging”.
Dacă ar fi să fac un top, Vița de Vie a oferit, de departe, concertul cu cea mai explozivă energie. Interacțiunea lor cu publicul a fost impecabilă, iar atmosfera creată a transformat momentul lor în cel mai memorabil punct al festivalului.
Pe poziția următoare, la egalitate perfectă, aș așeza Robin and the Backstabbers și Alternosfera. Robin a mizat pe dialog, creând o conexiune extrem de firească și de caldă cu noi, cei din fața scenei. De cealaltă parte, Alternosfera m-a cucerit prin profesionalismul desăvârșit și prin forța brută a show-ului. Ambele trupe mi-au lăsat amintiri greu de șters, fiecare în stilul ei inconfundabil.
Trăgând linie, „Roca” rămâne spațiul muzicii de calitate, al unei stări de spirit unice și al oamenilor care vin acolo cu un singur scop: să trăiască experiența live până la capăt.
(Ștefan Tănase este elev în clasa a XI-a, mate-info, la Colegiul Național Iași)
Versurile care devin ale noastre (Francesca Farcaș)
Pentru mine, Rocanotherworld nu a fost niciodată doar despre line-up. Întotdeauna am venit aici pentru starea pe care ți-o dă locul, pentru apusurile acelea spectaculoase care se văd de pe deal și, mai ales, pentru bucuria de a fi împreună cu prietenii mei într-un alt context. Faptul că muzica se ridică mereu la cele mai înalte așteptări e doar un bonus.
Anul acesta, pe primul loc în topul meu personal s-au situat cei de la Robin and the Backstabbers. Recunosc că am o slăbiciune pentru ei, mai ales că anul trecut am avut ocazia să stau de vorbă cu Andrei Proca după un concert. Mi-a povestit atunci, cu multă deschidere, că nu s-ar fi așteptat niciodată ca piesa „Natașa” să devină un asemenea fenomen. Mi-a explicat cum platforma TikTok a explodat pur și simplu, oferind melodiei o a doua viață și transformând-o în piesa nelipsită de la fiecare bis.
Locul al doilea îi revine, fără îndoială, trupei Alternosfera. Chiar dacă băieții nu au căutat o interacțiune directă sau spectaculoasă cu noi, acest detaliu n-a mai contat. Publicul știa deja fiecare cuvânt, iar piesele păreau că nu mai aparțin trupei de pe scenă, ci deveniseră ale noastre, vers cu vers. Deși nu le știam absolut toate melodiile, entuziasmul celor din jur era atât de molipsitor încât era imposibil să rămâi indiferent; am zâmbit și am vibrat pe tot parcursul concertului.
Pe poziția a treia aș numi trupa HVNDS. Îi urmăream încă de la selecția pentru Eurovision și m-am bucurat să văd că faptul că nu au mers mai departe nu i-a demobilizat deloc. Chiar dacă stilul lor este ceva mai „heavy” și poate mai greu de digerat pentru unii, muzica lor are o forță care te atinge inevitabil.
Rocanotherworld este acel gen de festival care îți rămâne agățat de suflet tot anul și care te face să urmărești constant pagina de Instagram, sperând că, printre sutele de fotografii, te vei zări și tu, zâmbind în mulțime.
(Francesca Farcaș este elevă în clasa a XI-a, mate-info, la Colegiul Național Iași)
Timpul pus pe pauză (Luca Ciobanu)
Rocanotherworld a fost acea experiență rară care te smulge din rutină și te obligă să trăiești exclusiv în prezent. Muzica a funcționat ca un catalizator incredibil, reușind să aducă laolaltă oameni complet diferiți, dar care rezonau pe aceeași frecvență. Sincer, au fost momente în care mi-aș fi dorit să pot opri timpul în loc, doar pentru a prelungi starea aceea de libertate.
Deși am reușit să ajung doar în ultimele două zile, timpul petrecut acolo a fost mai mult decât suficient pentru a-mi reîncărca bateriile. Printre marile mele preferate s-au numărat Vița de Vie și Robin and the Backstabbers. Mi-a plăcut enorm felul în care au comunicat cu noi – un moment excelent a fost cel în care Andrei Proca ne-a îndemnat pe toți să scoatem cheile și să le transformăm în instrumente de percuție, ținând ritmul pe beat-ul piesei.
Totuși, amintirea cea mai puternică rămâne concertul celor de la Alternosfera. Erau trupa pe care o așteptam cu cea mai mare nerăbdare și au fost la înălțime. Piese ca „Ne unește, ne desparte” sau „Wamintirile” au descărcat în public o energie uriașă. Au creat o legătură atât de strânsă încât, la câteva ore după ce luminile scenei se stinseseră, eu și prietenii mei încă le fredonam refrenele pe drumul spre casă.
„Roca” a lăsat în mine, și de data aceasta, momente de neprețuit și știu sigur că la anul mă voi întoarce pe dealuri.
(Luca Ciobanu este elev în clasa a XI-a, mate-info, la Colegiul Național Iași)
- Citește AICI un alt articol despre Rocanotherworld.
