Dacă nu funcționează căutarea propriei fericiri, te-ai putea gândi să le-o găsești altora. Nu te gândi la mari sacrificii, că nu așa se pornește la drum. Nici nu trebuie să ajuți, de fapt, pe nimeni. E de ajuns să te implici; undeva, în ceva, pentru că interesul cu care lucrezi face un bine cuiva. Numa’ nu te implica prea mult în tine, pentru că activitatea ta pe Facebook nu ajută nimănui. Doar dacă poate vrei să ne spui despre vrun eveniment important sau neimportant, o petrecere, o răscoală la colț de bloc, o întrunire „Stăpânul Inelelor” (deși aș prefera cu „Războiul Stelelor”), un vernisaj, o măslină, un pișcot. Despre roșie și câini, te rog, nu mai afla nimic senzațional. Postări, statusuri, invitații transformate în dezbateri între MIRC-uiști scârboși și nesimțiți. Găsesc atmosfera forumurilor de gameri virgini care știu să înjure într-un mod neașteptat de plastic pe oricine îl contrazice că „moonspell” bate „nu-știu-ce-căcat-cu-steluțe-spell”. Da exact, despre ce vorbim? Ori ești stânga, ori ești dreapta, frate; critică neobosită, de scandalagiu alintat. Comentăm despre societate, frate, și drepturi și egalitate, de la biroul unui P+10, la căldurică, așteptând să sune clopoțelul de ora 17, să o frecăm la standul bio și să ne îndopăm fețișoarele fine cu ciocolată la „Dr. House” HD, pe o diagonală de peste un metru (important e să fie peste). Aristocrații și burghezii duși prin lume de părinții care au falimentat firme degeaba. Băiețeii și fetițele imbujorate și bucălate care îți repetă glumele prin cuvintele lor, ca să se înțeleagă și din gura lor sfântă ceva. Voi, ăștia care în loc să salutați, faceți filosofia puturoasă a salutului; care, ca pe o scenă, vă puneți sus la orice masă v-ați afla, explicând rahaturi despre care nu era vorba oricum. Important e să tacă lumea ca și cum nu vă înțelege și e de ajuns. Mmm, păcat că nu aplaudă nimeni. Ăștia care râdeți super zgomotos și expresiv, așa cum învățați la repetiții – și râdeți despre shit-urile cu care le-ați murdărit deja urechile colegilor, cu speranța că se aude și la masa de lângă acest mare subiect de discuție. Și atunci eu mă voi gândi profund și procur la oamenii interesanți pe care îi avem în țară și voi ști să fiu umil în fața energiei lor faine. Îmi voi spune că „hei, ăștia chiar știu să pună problema, discută atât de matur despre sex și religie, încât simt că am trecut prin liceu și facultate degeaba”. Și atunci am să pun botul la prima Otilie care fumează ca și cum mi-ar îndeplini toate fanteziile în pat.
Decât că nu. A ajuta nu înseamnă a dovedi. Nu mai posta atrocități cu toți copii mâncați pe Facebook și nu-ți mai da cu părerea rumegând un „fibrobar” la birou, din fața monitorului care te umple de bani și frustrări, romanticule. Le spui minorelor din club că nu îți place ce faci, planificându-ți următorul sejur prin Europa. Ești pe drumul bun, nu mai fă scandal că induci lumea în eroare.
Foto: Cezara Rusu
