Uneori, deși credem că am crescut suficient pentru a nu mai fi interesați doar de aventurile prin care trec personajele unei cărți, ne dăm seama că regăsim cu bucurie plăcerea de a trăi cu sufletul la gură o poveste bună.
O parte dintre elevii clasei a VI-a C de la Colegiul Național Iași au participat la sfârșitul anului școlar trecut la întâlnirea Alecart cu Lucian Dan Teodorovici, chiar dacă nu citiseră Pe unde înoată urechinii (roman pentru care erau totuși prea mici). Voiau să vadă cum vorbesc colegii lor mai mari, cum se desfășoară un dialog „serios”. Au fost atât de entuziasmați, încât au întrebat imediat dacă nu pot și ei să aibă o întâlnire cu scriitorul. Așa au ajuns la Silvestru și Marele Dictator: cuceriți de autorul lui.
Cât de entuziasmați au fost veți descoperi mâine, când întâmplările prin care trece Silvestru vor fi „subiect de dezbatere”, iar Lucian Dan Teodorovici va da socoteală pentru toate aventurile personajelor lui. Până atunci, câteva impresii de lectură (doar ca să vă facem curioși!)
***
Cartea lui Lucian Dan Teodorovici m-a făcut să râd, dar și să mă gândesc că până și ființele mici pot rezolva situații aparent fără ieșire. De la început mi-a plăcut ideea unui motan care citește filosofie și hotărăște că trebuie să rezolve o problemă prea mare pentru el. Silvestru nu este un erou perfect. Se sperie, se încurcă și uneori se gândește mai întâi la… mâncare. Tocmai de aceea mi-a fost ușor să-l plac.
Silvestru este un motan galben-cafeniu și pufos. Familia îi spune când Silvius, când Silvison, când Silvici, când Silvescu. Citește filosofie pe telefoanele uitate prin casă și, în timpul izolării, se spală de 43 de ori pe zi. Într-o zi ajunge la 67 de spălări și adoarme epuizat, cu limba scoasă. Aici chiar am râs în hohote, căci mi-l imaginam cu labele în sus, extenuat! Mai mult, el înțelege limba oamenilor și a tuturor viețuitoarelor, dar se preface că nu, ca să nu fie pus să-și golească singur litiera. Mi-a fost drag de el tocmai fiindcă e curajos, deși are și momente în care se poartă exact ca ceea ce este: o pisică.
Întâmplările au loc în timpul unei epidemii. Silvestru se îngrijorează pentru familia lui, iese pe ușă când unul dintre frați duce gunoiul, ajunge la aeroport și se ascunde într-o geantă albastră. Pleacă spre Arbundia, țara de unde a pornit VIM-20, ca să vorbească direct cu virusul. Mi s-a părut frumos că un motan atât de mic vrea să facă ceva pentru cei de acasă. Nu spune doar că îi pasă, ci chiar pornește la drum.
M-a impresionat și că autorul face haz de teoriile conspirației. La început, doi oameni din aeroport sunt siguri că virusul a fost făcut în țările din Orient ca acestea să vândă măști în toată lumea. Mai târziu, în Arbundia, alți doi spun același lucru, numai că dau vina pe țările din Occident. Am râs din nou, dar m-am gândit și la cât de repede ajung oamenii să creadă orice fără să verifice și fără nici un fundament științific.
Așadar, Silvestru ajunge în capitala Arbundiei, un oraș atât de mare încât blocurile i se par „patru sute patruzeci de infinituri”. Nu știe ce sunt trecerile de pietoni și traversează printre mașini, deși trecerea era doar la câteva sute de metri. În unele momente mărturisesc că mi-a fost puțin teamă pentru el, fiindcă nu știa unde merge și era singur. Totuși, nu renunță și asta m-a impresionat.
Marele Dictator se dovedește a fi chiar VIM-20, virusul de la care a pornit totul. E atât de mic încât nu se vede cu ochiul liber, însă vrea ca toată lumea să-i zică „Înălțimea Voastră”. Silvestru râde de el și îi spune că ar merita un asemenea titlu doar dacă ar fi măcar cât o furnică. Ba chiar îi zice că, având un nume ca VIM-20, s-ar potrivi într-un film lângă R2-D2 și C-3PO. Aici am râs cel mai tare. Nu vă voi spune cum se termină întâlnirea lor, dar planul lui Silvestru e mult mai isteț decât pare.
Cartea e ușor de citit, are multe glume, dar nu te face să te simți tratat ca un copil mic. Ilustrațiile se potrivesc bine cu povestea și îl fac pe Silvestru să pară și mai viu. O recomand tuturor copiilor pentru aventura pe care o vor descoperi și adulților pentru glumele pe care poate le înțeleg altfel decât noi.
Trebuie să vă mai spun ceva: după ce am terminat de savurat volumul, am rămas cu o întrebare. Dacă un motan a putut să zboare singur până în Arbundia și să îl înfrunte pe Marele Dictator, oare ce face pisica mea cât sunt eu la școală? Nu știu sigur, dar de acum, când o găsesc dormind pe canapea, nu mai cred că a stat toată ziua degeaba, așa că trebuie neapărat să citiți Silvestru și Marele Dictator ca să fiți pregătiți pentru ce ar putea să vă aștepte acasă. (Emma Annelie Necula)
***
Dacă doriți să cunoașteți un motan filosof care, fără să vrea, se dovedește destul de ironic la adresa umanității și a capacității noastre de a ne descurca în situații de criză, iată, aveți ocazia acum. Eroul acestei povești amuzante despre diplomație și gestionarea situațiilor, bulling, manipulare și o epidemie controlată de un mic dictator este Silvestru, pisoiul menționat mai sus.
Da, sunt sigură că vă întrebați de ce am zis „mic dictator” când titlul cărții lui Lucian Dan Teodorovici este Silvestru și Marele Dictator. Ei bine, cartea vorbește tocmai despre asta: cum oricine, oricât de mic ar fi, poate face orice. Ați fi surprinși cât de ușor poate un virus să schimbe lumea și cum un motan (tot mic, chiar dacă mănâncă binișor, aș zice) o poate repara. Fragmentul meu preferat din toată cartea este jocul de replici dintre Silvestru și „marele conducător”, un virus microscopic, care se crede așa de mare pentru că este pe cale să pună lumea în genunchi.
Am observat multe lucruri interesante la acest pisoi galben-maroniu, însă cel mai grozav dintre toate, din punctul meu de vedere, este faptul că poți să salvezi lumea și nu este important ca aceasta să știe (cu alte cuvinte, nu trebuie să te lauzi). Mi se pare atât de nobilă această calitate, încât am să o fur de la el, iar pe celelalte vă las pe voi să le descoperiți (și să știți că sunt multe, deci aveți de unde alege).
La început, ai putea crede că este o carte pentru copii mici, însă vă asigur că e mai mult de atât. Chiar dacă este un volum scurtuț, te face să te gândești mai departe de limita numărului de cuvinte și, puțin, dincolo de povestea în sine. Este o frescă a prezentului: o lume plină de persoane atât de ușor de păcălit, de minciuni și de oameni care dau mereu vina unii pe alții. Vorbește despre o situație pe care am cunoscut-o cu toții și nu vrem deloc să ne-o mai amintim: momentul în care am stat în casă, ne-am plictisit îngrozitor, ne-a fost frică și ne-am confruntat cu tot felul de reguli și de restricții. Acum, că am citit cartea, mă cunosc mai bine și înțeleg cu adevărat prin ce am trecut atunci.
În plus, în timp ce citeam, îmi aminteam de ora de biologie, de ora de fizică, dar și de cărți precum Consulatul lunii, de Matei Vișniec (un alt volum care ne-a prilejuit o întâlnire minunată cu autorul lui) sau Fetița căreia nu îi plăcea numele său, de Elif Shafak.
Umorul subtil al scriitorului, tăria de caracter și perspicacitatea motanului, grandomania virusului au creat o poveste de viață foarte interesantă, deci abia aștept să văd ce povești mai aflu vineri despre Silvestru! (Sonia Ilinca Gheorghiu)
Te trezești în fața unor obstacole mari de tot, în fața unor probleme mondiale. De exemplu, nu poți ieși din casă decât cu o declarație pe proprie răspundere și, în principiu, ai voie să mergi doar la cumpărături. E realitatea pe care am cunoscut-o, un coșmar sau o carte?
Ei bine, exact așa începe povestea din Silvestru și Marele Dictator, de Lucian Dan Teodorovici. O mare epidemie pune stăpânire pe lume. Virusul din carte se numește VIM-20, dar e, de fapt, echivalentul lui COVID-19: aceeași frică, aceiași oameni speriați care stau în casă și se uită pe geam, poartă măști, ajung în spitale.
În mijlocul acestui haos apare Silvestru, un motan gălbui-cafeniu cu gâtul alb, mic de statură, dar singurul care nu stă pe loc. La prima vedere, nu ai zice că s-ar putea descurca, pentru că este doar o felină, dar el va face ceea ce majoritatea oamenilor mari nu reușesc: acționează. În timp ce toți ceilalți stau și așteaptă să treacă pericolul, el e singurul care pune întrebări și caută răspunsuri.
Ce m-a impresionat cel mai mult a fost faptul că Silvestru, micul filosof, nu a acționat pentru a fi cunoscut, pentru a deveni celebru, ci din grijă pentru ai lui. Nu și-a făcut planuri mari, nu a vrut medalii. A văzut o problemă și s-a dus spre ea, să înțeleagă ce se întâmplă cu adevărat. Ceilalți, deși oameni mari, doar vorbeau, el însă a și acționat.
Dacă credeți cumva că motanului nu i-a fost frică, vă înșelați! A avut și el momente în care se întreba: „Oare nu cumva ceea ce a citit fratele meu pe internet era fals? Oare nu cumva și animalele de companie pot face boala? Ah, în ce m-am băgat?”. Mi-a plăcut enorm citatul acesta. Până în acel moment Silvestru era doar un motan grijuliu care își făcea planuri, dar aici îl vedem copleșit, vulnerabil. E exact ce s-a întâmplat cu noi toți în pandemie, când nu mai știam ce e adevărat și ce nu, când fiecare știre ne speria mai tare.
În final, am înțeles că Marele Dictator din titlu nu este doar virusul VIM-20, ci frica însăși. Și mi s-a părut genial cum Lucian Dan Teodorovici a ales tocmai un motan mic pentru a ne arăta cum se învinge un conducător atât de puternic: nu prin discursuri, ci mergând pur și simplu mai departe, în ciuda fricii. (Alexandra-Maria Munteanu)
***
Silvestru și Marele Dictator, de Lucian Dan Teodorovici este o carte cu un mesaj puternic și merită citită indiferent de vârstă. Cartea poate părea o poveste destinată celor mici, cu o acțiune simplă, concentrată, însă pe parcurs descoperim cât de însemnate sunt și cele mai mici detalii.
Aventura motanului Silvestru, care fără a fi afectat de VIM-20, pleacă în lume pentru a salva omenirea și chiar reușește, ne învață în primul rând că nu contează cât de neînsemnați părem. Întâmplările prin care trece ne arată și că Silvestru, de dragul familiei, adică a „stăpânilor” lui umani pe care îi iubește, își pune propria viață în pericol pentru a nu îi mai vedea triști și trăind în frică.
În această carte, virusul, deși este foarte mic, are capacitatea de a observa cum îi afectează pe oameni și, văzând teama lor, își construiește o armată împotriva acestora. Astfel, ceea ce la început pare doar un mic virus ajunge să devină un mare dictator, semănând frică în oameni pentru a-i controla.
Povestea îmbină umorul cu teme serioase precum pandemia, dictatura și teama. Prin aventura lui Silvestru, care salvează lumea, se transmit multe mesaje importante. De exemplu, atunci când scriitorul ne povestește cum Silvestru abia așteaptă să afle mai multe informații de pe internet, ne face să ne gândim că ar trebui să folosim mai mult și mai bine de lucrurile de care beneficiem. Momentul când motanul aude oamenii discutând despre faptul că totul a început în Orient ne amintește că nu tot ce este postat pe rețelele sociale e real, ci, uneori, găsim doar explicații create de oameni pentru a evita să vadă adevărul.
Cartea nu este scrisă ca să ne aducă aminte de acele momente sau să ne inspire frică, ci ca să ne dea speranța că prin încredere și curaj putem găsi o soluție la orice problemă, indiferent cât de mare este aceasta. De aceea, consider că este potrivită pentru orice vârstă. Pe lângă faptul că aventurile lui Silvestru ne arată cum o ființă care poate părea neînsemnată face lucruri mărețe, ele ne spun foarte clar că prin frică oamenii pot fi manipulați. Frica de a nu se îmbolnăvi îi face să rămână închiși în case, fără a avea curajul de a face ceva. Astfel, ei sunt manipulați. E nevoie de cineva ca Silvestru, de o călătorie plină de peripeții, de o confruntare neobișnuită pentru a înțelege că răul poate fi înfrânt. (Sara-Natalia Toma)
***
V-ați întrebat vreodată cum se vede lumea prin ochii unei pisici? Ce părere are ea despre propriul stăpân sau despre persoanele din jur? Ei bine, Silvestru și Marele Dictator are răspunsurile la întrebările voastre și la multe altele. În acest volum, personajul principal este, ați ghicit, un motan! Dar Silvestru nu este un motan oarecare: știe să citească, să vorbească și este pasionat de filosofie. El devine din ce în ce mai îngrijorat cu privire la soarta planetei când aceasta se confruntă cu o epidemie. Motanul concepe un plan pentru a salva toată populația Terrei. Deci, dragii mei, dacă ar trebui să salvați întreaga planetă de epidemie, care ar fi planul vostru?
Imediat ce se ivește ocazia, felina noastră iese din casă pe furiș și aleargă… la aeroport. Ajunsă acolo, se strecoară printre picioarele călătorilor și se infiltrează într-un bagaj. După ce avionul decolează, Silvestru iese din ascunzătoarea lui și începe să caute cu disperare mâncare printre lucrurile oamenilor, dar vă rog să nu îl judecați deoarece alergase aproape o zi întreagă, era obosit și flămând. Puneți-vă în locul lui! Bine, să spunem că asta nu ar fi foarte dificil, dar oare ați putea ghici ce mănâncă Silvestru în timpul zborului?
Ca orice aventurier care trebuie să știe unde să caute răspunsuri, Silvestru a ajuns destul de repede la spitalul de unde începuse epidemia și se răspândea virusul. Trecând printr-o mică aventură, motanul ajunge într-un salon în care îl întâlnește pe Virusul Filosof. După discuții îndelungate, află istoria si planul diabolic al Marelui Dictator. Evident, nu stă pe gânduri, ci trece imediat la atac. Îl înfruntă și îi distruge planul, oprindu-l din a cuceri lumea. Cu misiunea încheiată, motanul se întoarce acasă. Pare simplu, dar nu e, mai ales că are și el o temere. Ce îl neliniștește va trebui să descoperiți singuri, apoi vă provoc să răspundeți la o întrebare: Dacă ați avea ocazia să porniți într-o aventură la fel de neobișnuită ca cea a motanului, care ar fi destinația voastră? (Mara Grosu)
Silvestru și Marele Dictator este o carte plină de aventuri și suspans, numai bună de citit seara înainte de culcare. Vă rog să mă credeți pe cuvânt. Când am început-o, m-am gândit că „marele dictator” trebuie să fie o ființă extraterestră gigantică, nicidecum un virus cu un nume ciudat, VIM20.
De fapt, Lucian Dan Teodorovici reușește să transforme o formă de viață aparent insignifiantă într-o problemă globală, fiindcă lumea prin care călătorește Silvestru se confruntă cu o epidemie și știm deja ce îngrozitor a fost și câtă nevoie am fi avut și noi de ajutorul lui Silvestru, un motan grăsuț, maro-portocaliu, pasionat de filozofie, care a plecat să salveze lumea. Pentru că stăpânește infralimbajul, modul comun de comunicare între specii, el primește ajutor din cele mai neașteptate direcții, împrietenindu-se chiar cu un alt virus, clonă a lui VIM20, pasionat și el de filosofie.
Ce se întâmplă nu e doar interesant, ci și foarte amuzant. Trebuie să recunosc că e aproape imposibil să nu-l iubești pe Silvestru și să nu începi să te uiți altfel la pisicile tale. Așa că, dacă zăriți vreodată un motan portocaliu prin curtea școlii sau chiar la oră, să știți că misiunea lui e să vă salveze. Singurul lucru de care nu vă poate salva e… tema la română și… cititul. (Radu Gontariu)
***
După ce anul trecut, la Alecart Junior, ne-am întâlnit cu Matei Vișniec de două ori (mai întâi, în cadrul FITPTI, cu Consulatul lunii, apoi cu Klikel și furnicuțele multicolore, carte lansată la Iași, la noi, și care a ajuns apoi și în școlile altor colegi), a venit Cristian Fulaș, însoțit chiar de personajul său, celebra Goldie, am stat de vorbă cu Veronica D. Niculescu despre O vară cu Isidor și Iarna lui Isidor, la FILIT, acum deschidem un nou an școlar de Întâlniri Alecart Junior. O facem cu o zi înainte de Ziua Europeană a Limbilor și cu câteva săptămâni înainte de FILIT, întâlnindu-ne cu Silvestru, un personaj poliglot. Și unde altundeva decât la Centrul Cultural German? Mâine, de la ora 13.30, la sfârșitul programului de școală.
