În martie 2024, Liana Vrăjitoru Andreasen a vorbit despre Alecart în fața unui grup de studenți și profesori, la conferința Art and Memory de la South Texas College. A citit și câteva poezii în traducere, de Estera Stanciuc, Astrid Acatrinei, Costel Onofraș, Andrada Strugaru, Ioana Tătărușanu și Andrei Rusu. Două studente americane și-au dorit foarte mult să trimită alecartienilor câteva poezii, dintr-un impuls profund de a comunica.
- ADALEE GARZA
S-a născut în micul oraș texan Mission și și-a petrecut copilăria visând și cufundându-se în lectură. Pe parcurs, a descoperit că scrisul îi deschide porți către alte lumi, iar acum speră să-i inspire și pe alții când se va găsi în spatele catedrei, ca profesoară de engleză. O atrage în special poezia altor secole.
După ce a urmărit prezentarea despre Alecart, s-a simțit ca și cum identitatea de tânăr scriitor i-a fost dintr-odată validată. Orice scriitor se luptă cu sindromul impostorului. Ce a descoperit în poezia alecartienilor a fost o revelație: văzând un stil asemănător cu al ei în scrisul unor tineri de peste ocean, și-a dat seama că poezia generației sale poate avea un impact, poate inspira și conecta lumi distincte. E greu să te simți auzit și înțeles, dar contemplând adâncimea și extravaganța versurilor alecartienilor, s-a simțit mai puțin invizibilă.
Praf de stele în cădere
Cădere, cădere, cădere
Cum căzuse Lucifer
Înconjurat de flăcări
Țintuit de durere
Vieți nenăscute, abandonate
Șterse, dispărute
În explozia infernală
Și din stea, ce s-a ales?
A încetat să plutească
Și totul pentru un alt acasă
Exilată în adâncimi
A expulzat absolut tot
Să nu mai doară nimic
Nici măcar să nu poată încerca
A distrus începuturile
Ca să nu poată fi
Șterse de visare
A evadat în flăcări
Și doar atât rămâne în urmă:
Cuarț șocat.
(traducere în română: Liana Vrăjitoru- Andreasen)
** în engleză**
Falln stardust
Falling, falling, falling
Just as Lucifer fell
Surrounded by fire
Grounded by pain
Lives unknown erased
Wiped away and gone
From an inferno blast
And what of the star?
No longer floating
All for a new home
Banished to the depths
It exiled everything
Nothing to hurt it
No chance to try
By killing it first
So it never could
Be erased by dreams
Fled with fire
And all that’s left
Is shocked quartz.
Iubi mă cheamă
marinar pe oceane, așa-mi spune ea, dar eu nu sunt
eu sunt doar un trup tremurând, încercând să înoate
cu valurile lipindu-se de mine în disperare
iubirea mea mă sărută, îmi umple plămânii cu oceanul
care-mi răpește oxigenul, înlocuindu-l cu sare.
înghit, albastrul îmi alunecă pe gât, încerc să plutesc
dar mă scufund mai adânc în îmbrățișarea iubitei.
mă târăște peste corali și îmi strânge inima în pumn
cu sălbăticie, iar sărutul ei de un albastru nemărginit persistă
și îmi arde oasele de sub gât și clavicula
ca flăcări albastre, lichide, o sugrumare incendiară.
și totuși, mă trezesc pe țărm, naufragiată, tremurând
cuibărită în nisip, agățându-mă de propria carne, umedă și rece.
iritată, simt sărutări moi de-a lungul spinării.
îmbibată în albastru, mă prefac că nu observ cum mă trage de picioare.
cufundată în albastru, ea râde de corpul meu evaziv, știind
prea bine că oricum întotdeauna rătăcesc tot spre ea și spre chemarea ei.
cântecul iubitei mele.
nici nu creează dependență, nici nu mi-e străin
simplu, e cântecul iubitei mele.
Hipnotizează somnolent, paradoxal.
Paznic de far, îmi zice în glumă, dar eu nu sunt
sunt un corp înnebunit, târându-se
pe scări în spirală către vârful turnului abandonat al luminii
cu tăcerea inundată de cântecul ei de un albastru adânc
așteptându-mă ca orice îndrăgostit, momindu-mă
flămândă de pulberea care-i va aprinde inima indigo,
în timp ce corpul meu febril privește umbrele
plăsmuite de lumina ce se-nvârte, lustruind zâmbetul iubitei.
bate la ușa turnului, implorând,
târguindu-se s-o elibereze pe iubita din turn.
prin valurile de ceața și eu tânjesc, la fel ca ea, dar pentru mine
e greu să fac saltul în albastru. fără lumină
mă voi pierde.
tremur, dar continui să urc.
tremur, dar continui să mă târăsc.
tremur, dar totuși iar ne întâlnim
tremur. o las la mal, așteptându-mă.
(traducere în română: Liana Vrăjitoru- Andreasen)
** în engleză**
baybay calls
sailor of the sea, she calls me, but i am not
i am the trembling body struggling to swim
as the waves cling to me desperately and
my lover kisses me, filling my lungs of ocean,
and steals the oxygen, replacing it with salt.
i gulp the blue down my throat, trying to float
when all i can do is sink beneath my lover’s embrace.
she drags me across the coral and clutches my heart
in her vicious grip while her kiss of endless blue lingers,
and burns at the ribs below the collarbone and thrioat
down like liquid blue fire, a scorching chokehold.
yet, i wake up, washed up to shore, trembling
lying on the sand, stuck to my cold wet flesh.
blearily, i feel her soft soothing kisses down my back.
dripping in blue, i pretend i don’t feel her pull at my feet.
soaked in blue, she laughs at my elusive form, because
she knows i always stray back to her and her call.
my lover’s song.
not addicting, nor unfamiliar.
just my lover’s song.
something hypnotizing, yet drowsy and paradoxical.
keeper of the lighthouse, she teases, but i am not
i am the maddened body struggling to limb
up the steps of a winding and deserted tower of light,
with the silence filled by her deep blue song
waiting as a lover should, beckoning me,
desperate for powder to ignite her indigo heart,
while a frenzied body watches the shadows
as the glow spins around, burnishing my lover’s smile.
she knocks at the door of the tower, pleading
and bargaining for her lover to escape the tower.
through the mist, i yearn just as she does, for me
to leap into the vast blue, but without the light
I will be lost.
I tremble, but i still climb.
I tremble, but i still crawl.
I tremble, but we still meet again
I tremble, and leave her at the bay waiting.
- FERNANDA ESCOBEDO
S-a născut în 2004, fiică a unor părinți super-complicați și inteligenți. Întâi a vorbit doar spaniola (fiind de origine mexicano-americană, n.t.), apoi a renunțat la protestul împotriva englezei și a început să citească (în engleză) tot ce găsea. A citit tot ce ofereau bibliotecile locale, fascinată în special de mitologia greacă și tragediile politice. Obsesia de a descoperi o lume în afara realității a rezultat mai târziu în diagnosticul de depresie combinată cu anxietatea. În momentul de față, se dedică studiului universitar, iar visul ei e să devină scriitor consacrat și să exploreze tot mai mult relația conflictuală între existență și literatură.
Când a ascultat lectura excelentelor poezii alecartiene, a avut o experiență catartică. A bucurat-o nespus să știe că există un proiect atât de impresionant care impulsionează vocile generației tinere în alt colț al lumii.
Mișcarea e tabu
Fiindcă natura detestă vidul
Gândul uman nu suportă stagnarea
Umplând tăcerile cu absurd și nopțile grele cu râsete
Când focul nu mai toarnă din cer
Și gigantul furios s-a dus să se odihnească
Veselia se întinde ca un mușchi peste magma răcită
Și acoperă tot ce fusese deunăzi pustiit și mort cu minuscula, dar viguroasa ei trăinicie.
Cum de găsim un zâmbet la înmormântare sumbru
Dar o floare răsarită în ciment o inspirație?
Una e mult mai dificilă decât cealaltă
Privită astfel, viața e amuzantă
Psihicul e și el amuzant
Viața ne spune să așteptăm primăvara
Și totuși când ard pădurile cădem în disperare
Și asta e ușor
Dar când răsar flori printre morminte, le smulgem, din respect pentru lăcașul îndoliat
De ce ne vine așa ușor
Să creem locuri îndoliate, austere, unde se ridica înainte o pădure?
Gândul la moarte devine un scop al vieții
Nedesprinși de trecut
Mersul înainte a devenit tabu
(traducere în română: Liana Vrăjitoru- Andreasen)
**în engleză**
Moving is taboo
As nature abhors a vacuum
The mind cannot endure the stagnant
Filling silences with absurdity and harsh nights with laughter
When the fire stops raining from the sky
And the furious giant has laid down to rest
Like moss mirth spreads over hardened magma
It covers what once was scorched and dead with its small but mighty resilience
How is a smile at a funeral grim
But a flower springing from the concrete is inspirational
One is vastly more difficult than the other
Life is funny in this way
The psyche is funny in this way too
Life tells us to wait for spring
Yet when our forests burn we despair
It is easy to
But when the first blossoms blooms it is cut down for disrespecting a site of mourning
We do this don’t we
Erect sites of mourning every place a forest has died and not allowing anything else to grow
Mourning the death becomes a way of life
Flush against the past
Moving on is taboo
Pe vremuri, costul vieții era moartea
O viață întreruptă o hrănește pe alta
Să contempli dovada monstruozității tale și să o folosești pentru a-ți hrăni viitorul
Să dovedești dumnezeului tău că domini asupra creației sale
Să dovedești că i te asemeni
Să te tocmești cu existența pentru încă o suflare
Acum totul e altfel, totul convenabil,
Viața se culege
Tristețea se plantează pentru a recolta progresul
După exemplul divin
Și se ucide în masă
Costul vieții e tot moartea dar omenirea s-a șmecherit
E convenabil să nu privești rămășițele însângerate ale unui egal
E convenabil să observi funcționarea unui sistem
Să privești cum viața încearcă dar nu reușește să supraviețuiască
Să profiți pe seama sacrificiului ei tot mai imens
Sufocată de alegerea între a supraviețui și a lăsa urmași
Vărsând lacrimi la gândul că urmașii moștenesc suferința
Canibalismul e convenabil, așa-i?
Nicio turmă mai productivă decât cea umană
Nicio turmă mai rezistentă decât cea umană
Nicio turmă nu-și poate justifica sau scuza moartea lentă cum poate cea umană
Canibalismul vine cu riscuri, așa-i?
Chiar și lui Cronos, când își devora copiii, unul i-a scăpat
Un singur copil în viață e de-ajuns pentru a distruge un titan
Vei fi nevoit sa vomiți, iar lăcomia te va lăsa sleit de puteri
Pîna atunci, Rhea mă va ascunde
Pâna atunci, voi crește în colțurile cele mai întunecate ale Cretei
(traducere în română: Liana Vrăjitoru- Andreasen)
** în engleză**
The cost of living used to be death
Take a life to maintain one
To stand over the proof of your monstrosity and use it to feed your future
To prove in the eyes of the lord you have power over his creations
To prove your resemblance to him
To barter with existence for another breath
Things are different now, convenient
Life is reaped
Misery is planted to harvest growth
Following divine example and
Murder en masse
The cost of living is still death but humanity has gotten clever
Convenient not to stand over the bloody remains of an equal
Convenient to stand over a clever system
To watch as life strives and fails to survive it
To profit as it sacrifices more and more of itself
Suffocated into choosing survival or successors
Weeping as they realize all their children will inherit is suffering
Cannibalism is convenient, isn’t it?
No livestock more productive than the human
No livestock more resilient than the human
No livestock will justify and defend its slow death quite like the human
Cannibalism has its risks, doesn’t it?
Even as Kronos ate his children one had survived
Only one child has to survive to bring down a titan
You’ll be forced to retch your gluttony will leave you weak
Until then, Rhea will hide me
Until then, I will grow in the darkness of Crete
Pictură: Ioniță BENEA
