Când eram elevă în liceu mă simțeam mediocră, deoarece nu eram nici olimpică națională și nici nu aveam media anuală peste 9,80. Educația în România (la liceele de prestigiu, cel puțin) pune accent, din păcate, aproape exclusiv pe aceste două aspecte.
În septembrie 2017 am început ceea ce îmi place să numesc „aventura mea în Manchester”. Am ales să studiez finanțe la facultate, un domeniu care nu prea este promovat în liceele din România – cel puțin nu așa cum se întâmplă cu medicina, IT-ul sau Dreptul. Sper ca cei care ezită între a studia în țară sau în afară să își formeze o imagine mai apropiată de realitate citind rândurile de mai jos. Îmi doresc, de asemenea, ca acest articol să fie simplu de urmărit, de aceea, îl voi împărți în trei secțiuni: 1. ce mi-a plăcut în Marea Britanie, 2. ce putem schimba în sistemul românesc și cum putem implementa anumite măsuri inspirate din sistemul britanic de educație, 3. punctele forte ale sistemului românesc.
Lucrările noastre (eseurile și testele date în sesiune) erau corectate de două persoane: un profesor din facultate și un cadru didactic extern.
- Ce mi-a plăcut în Marea Britanie
Nu poți primi un 10 perfect. În UK un eseu/o lucrare care primește un punctaj de peste 80% este considerat(ă) „demn(ă) de publicat”. Nu există o lucrare „perfectă”, așa că este aproape imposibil să primești un 100%. De fapt, 85% chiar reprezintă un punctaj ieșit din comun. Acest aspect mi-a dat libertatea de a-mi dezvolta creativitatea și de a-mi dezvolta gândirea critică. Obiectivul meu era mereu să creez un eseu original care abordează idei/teme ce trec dincolo de curriculum. Niciodată nu am avut țelul de a dobândi un 10 și nici nu mă stresam să obțin o notă perfectă.
Flexibilitate în învățământ. În Marea Britanie, un student are maxim 20 de ore de cursuri pe săptămână, iar prezența nu este obligatorie decât la seminare. Deci, în total trebuie să frecventezi facultatea doar 5 ore pe săptămână. Cursurile sunt înregistrate audio și vizual, iar toate materialele necesare sunt postate online. Acest lucru nu înseamnă că nu ai de învățat (o mare parte din anii de facultate îi petreci studiind individual), însă nu pierzi inutil timpul așteptând și făcând naveta. De asemenea, această flexibilitate îți oferă posibilitatea de a-ți gestiona eficient timpul. De exemplu, mă uitam la cursuri și le asimilam când aveam chef și nu eram pe jumătate adormită. Totodată, pe parcursul facultății am avut un part-time job și îmi rămânea timp să fac și sport. Ai multe posibilități atâta timp cât te organizezi cum trebuie, îți cunoști interesul și potențialul.
Atitudinea față de corupție și trișare. Lucrările noastre (eseurile și testele date în sesiune) erau corectate de două persoane: un profesor din facultate și un cadru didactic extern. Desigur, asemenea birocrație însemna că afișarea rezultatelor finale dura cel puțin o lună! Însă știam sigur că rezultatul final nu poate fi influențat de chestiuni exterioare precum relația studentului cu profesorul (adică dacă îl cunoștea, dacă avea o anumită impresie despre activitatea din timpul semestrului sau era studentul lui preferat). De obicei, sesiunea se desfășura într-un amfiteatru mare sau în sala de sport pentru ca toți să dăm examenul în același timp. Un astfel de aranjament anula posibilitatea schimbului de subiecte. Totodată, în toate universitățile britanice se manifestă o atitudine foarte exigentă față de copiat/plagiat. Mulți supraveghetori sunt prezenți în timpul fiecărei examinări, iar copiatul poate duce la exmatriculare.
Consider că începând încă din școala primară ar trebui să existe consecințe dure pentru copiat.
- Implementarea punctelor forte ale educației britanice pentru a îmbunătăți sistemul românesc
Nu poți primi un 10 perfect. Această măsura poate fi ușor de implementat la nivel de facultate. Ceea este unic în sistemul de notare în UK e că nota obținută descrie un elev din punct de vedere cantitativ și calitativ. De exemplu, nota de trecere este 40% (performanța elevului este „suficientă” pentru a trece cursul). Nota între 70%-80% ilustrează faptul că un student s-a descurcat excelent și că a reușit să priceapă materialul dat de profesor, din powerpoint și din cărți. Acest punctaj este într-un fel echivalentul unui 10 în România. Un student care primește o nota de peste 80% este considerat „excepțional”. O lucrare/test care primește un astfel de punctaj trece dincolo de informația și de ideile predate de profesor, demonstrând originalitatea gândirii și abilitatea de a înțelege și de a aplica noțiuni transcurriculare. În link-ul de mai jos veți descoperi semnificația fiecărei note: https://www.studying-in-uk.org/uk-grading-system/
Așadar, este esențial de înțeles că o notă de 10 (100%) reprezintă o aspirație pentru un student și nu o așteptare a lui. În ceea ce privește mediul preuniversitar, în opinia mea, nu este necesar să fie implementat sistemul britanic, deoarece cele douăsprezece clase au rolul de a oferi elevului o bază solidă de cunoștințe.
Flexibilitate în învățământ. Această măsură poate fi ușor aplicată în facultățile românești. Totuși, la nivel liceal este important ca elevul să meargă propriu-zis la scoală, iar înregistrarea lecțiilor (chiar dacă doar audio) poate facilita recapitularea și consolidarea efectivă a materiei.
Atitudinea față de corupție și trișare. Din păcate, în România corupția și copiatul sunt „norma”. Un pas important ar trebui să îl reprezinte schimbarea atitudinii/mentalității față de aceste două aspecte. Nu este un secret faptul că mulți elevi și studenți copiază atât la școală, cât și în facultate (nici eu nu am făcut excepție în timpul liceului). „Dacă el copiază și ia 10, de ce să fiu eu fraier, să fiu cinstit și să obțin mai puțin10?”, iată „scuza” care perpetuează această realitate. Așadar, consider că începând încă din școala primară ar trebui să existe consecințe dure pentru copiat. Pentru minimizarea corupției, la facultate se pot forma două comitete (unul intern și celălalt extern) pentru corectarea lucrărilor. Ceva asemănător cu ceea ce se întâmplă la examenul de bacalaureat.
E de preferat ca un elev în clasa a 9-a și a 10-a să studieze (poate) 12 materii, însă în ultimii doi ani de liceu acesta să aibă posibilitatea de a reduce curriculumul la 6-7 materii pentru a se specializa.
Mediocritatea și umilința. Când eram elevă în liceu mă simțeam mediocră, deoarece nu eram nici olimpică națională și nici nu aveam media anuală peste 9,80. Educația în România (la liceele de prestigiu, cel puțin) pune accent, din păcate, aproape exclusiv pe aceste două lucruri. Este firesc ca elevii să fie încurajați să obțină note cât mai mari și să participe la concursuri. Însă, între încurajare și presiune există o linie fină, încălcată de prea multe ori. Totodată, nu este normal ca un profesor să facă observații critice de față cu toți colegii. În astfel de cazuri cred că este mai eficace ca profesorul să discute personal cu cel în cauză. Știu că unii consideră că o astfel de strictețe e necesară, însă este o mentalitate depășită și această abordare, în plen, reprezintă o formă de a-l umili pe celălalt.
Specializarea. Am fost surprinsă când am aflat că mulți dintre colegii mei de la facultate s-au axat doar pe 3-5 materii în timpul educației preuniversitare. În România, chiar dacă a ales profilul de matematică-informatică, un elev învață pentru 10-12 materii pe parcursul celor patru ani. Un asemenea sistem are avantajele sale, dar în zilele noastre e dificil să transformi elevul într-un „homo universalis”. După părerea mea, modul acesta de a învăța este ineficient, întrucât cantitatea de informație este mult prea mare. Eu nu mai țin minte nimic din ce am învățat la chimie sau la biologie, de exemplu, pentru că informațiile, neutilizate, s-au pierdut. E de preferat ca un elev în clasa a 9-a și a 10-a să studieze (poate) 12 materii, însă în ultimii doi ani de liceu acesta să aibă posibilitatea de a reduce curriculumul la 6-7 materii pentru a se specializa.
Lectura și analiza textelor literare în liceu m-au ajutat să-mi organizez gândurile, să-mi dezvolt gândirea critică.
- Punctele forte ale sistemului românesc
Nu doresc să închei acest articol într-o notă negativă, mai ales că sistemul românesc chiar are punctele sale forte. Un aspect care diferențiază educația românească de cea din alte țări este obligativitatea de a studia literatura în scoală. Știu că nu a fost tocmai plăcut să sintetizăm informațiile pentru zeci de eseuri la bacalaureat, însă lectura și analiza textelor literare în liceu m-au ajutat să-mi organizez gândurile, să-mi dezvolt gândirea critică. Totodată, un elev din România învață matematică la un nivel mult mai înalt decât mulți adolescenți din Occident. Acest aspect constituie un avantaj, mai ales că aptitudinile matematice sunt necesare atât în științele reale, cât și în cele sociale.
În domeniul finanțelor există conceptul de „sinergie”: două componente împreună valorează mai mult decât fiecare dintre ele luate separat. Covey (2011) oferă următoarea definiție: „Pe scurt, sinergie înseamnă că întregul este mai mare decât suma părților care îl alcătuiesc”. Dacă reușim să integrăm cele două sisteme, cel britanic și cel românesc, putem crea sinergie și, deci, un sistem educațional mult mai eficient.
Acum, privind la experiența pe care am acumulat-o, trebuie să mărturisesc deschis că mi-a plăcut să studiez în Marea Britanie. Sunt recunoscătoare că am avut privilegiul de a-mi desăvârși educația în străinătate. Am realizat cât de mare este aceasta lume, cât de diversă, cât de plină de provocări. Desigur, Romania se confruntă cu multe probleme, însă nu doresc să discreditez școala românească, întrucât ea are avantajele sale, iar eu am fost, într-un anumit moment al formării mele, produsul ei. După experiența canadiană (din primii ani), după integrarea în sistemul românesc și apoi în cel britanic, nu pot decât să pledez, o dată în plus, pentru preluarea și adaptarea aspectelor care să creeze eficiență pe termen lung, adică pentru sinergie.
*Olivia Vacaru, fostă elevă a Colegiului Național Iași, a absolvit University of Manchester cu un „First Class” în finanțe (cea mai mare clasificare acordată în Marea Britanie). A mai primit „Dean’s Award” (un premiu care recunoaște cele mai bune rezultate din timpul facultății).
