Realitatea trece, ficțiunea rămâne. Dacă amintirile nu sunt salvate, dacă ele nu sunt scrise, nimic nu s-a întâmplat cu adevărat. Încă o dată la Filit, la întâlnirile Alecart, literatura aduce în centru ființa umană, cu acea complexitate interioară ce îi…
Ziua 3: Despre scris ca formă de recuperare a vocilor ce s-au pierdut Uneori viața ne oferă întâlniri care ne modelează și astfel ne determină să ne creăm o perspectivă diferită, născută din interacțiunea dintre gândul personal și cei cu…
VOI PĂREA MORT, DAR NU VA FI ADEVĂRAT. Între viață și cărți. Despre sensul și coerența pe care doar scrisul o poate da trăitului Când intrăm în „Săptămâna FILIT”, avem ocazia de a ne opri din încercarea de a fenta…
Din poveste direct în viață și invers sau Ce am aflat despre noi și despre viață citind În Sala J a Muzeului „Vasile Pogor” ne-am regăsit pentru încă o ediție FILIT, adică o nouă pagină a festivalului pe care îl…
scăpată de teroarea conștiinței, viața nu mai contează. În volumul său, Dan Coman surprinde cu o sinceritate zguduitoare felul amar, dar real, în care ne trăim viața. Dusă într-un mediu steril, dominat de relații tranzacționale, în care ne chinuim să…
O flacără. Ca o inimă. Ca un mugur de floare care palpită. Ca fâlfâitul aripilor celei mai mici păsări din lume. Cadrul 1: Ninsoarea se cerne. // Pe frunte și pe obraji. / Pe buza superioară, sub nas. // Nu…
Vis și realitate, dragoste și ură, liniște și zbucium, înflăcărare și dezamăgire, cele ale sufletului și cele ale trupului: realități contrastante, care însă se împletesc atât de firesc în volumul de poezii scris de Robert Șerban, Aproape nimic sigur. Poemele…
Poate că ultimii optsprezece nu au fost decât un vis indus de febră. Poate că nu s-au scurs niciodată. În codrul nesfârșit al lui Leo Vardiashvili, toate poveștile se întâlnesc într-un punct comun. Fiecare personaj caută ceva sau pe cineva…
Asta-i vocea care, întâlnită de mine pe la jumătatea anilor 1990, nu mi-a ieșit din cap. Ani buni m-a însoțit ca o voce ghid, reconfortându-mă – însă nu cu asigurarea că până la urmă va fi bine, ci cu asigurarea…
Nu se văzu nimic altceva decât un fulger galben lângă glezna lui. Rămase o clipă nemișcat. Nu strigă. Căzu încetișor, așa cum cade un copac. Nici măcar nu făcu zgomot, din pricina nisipului. (Micul Prinț – Antoine de Saint-Exupéry) …
Credeam tot ce auzeam, așa cum orice puști crede orice legendă urbană, crede pentru că vrea să creadă, căci realitatea e nespectaculoasă și avem nevoie de basme, să ne tresalte inima, să ne lăcrimeze ochii, să ni se ridice părul…
Vremea prădătorilor este, la urma urmei, doar o întoarcere la normalitate. Anomalie a fost mai degrabă scurta perioadă în care s-a crezut că setea sângeroasă de putere poate fi oprită printr-un sistem de reguli. Volumul lui Giuliano Empoli e alcătuit…