Redacția Alecart

Memoria e o formă a uitării. Memoria apei, în regia Irinei Popescu-Boieru, TNI

Relația mamă-fiică, legătura dintre surori, formele iubirii în interiorul și în afara cuplului, relația cu sine și cu celălalt și, nu în ultimul rând, neasumată, dar prezentă, relația cu moartea – și prin ea cu viața. Toate într-un spectacol zguduitor (…). Sfâșietor de trist este acest spectacol înăuntrul căruia râsul nu face altceva decât să taie mai adânc în suferința,…

Persona: Apocalipsa tăcerii, decăderea Cuvântului

Înțesat de adevăruri despre spațiul afectiv și din ce în ce mai psihotic în care viața noastră curge ca o frază lungă căreia îi pierzi sensul, creația cinematografică a lui Ingmar Bergman oferă, încă din primele minute, una dintre numeroasele căi de edificare a sensului global. Explicația teoretică a cuvântului persona a fost, pentru mine, singurul „derapaj” prea facil al…

Made in the USA

Întârzierea cu două ore a avionului din Philadelphia spre Boston, care m-a făcut să ratez ultimul autobuz spre Woods Hole, destinația mea finală, și m-a determinat să cer, pentru prima oară, dreptul la compensație companiei aeriene – așa a început aventura mea în Statele Unite ale Americii. Întârzierea cu o oră și jumătate a avionului din Boston spre Philadelphia, care…

În fața cancerului suntem toți egali. Some die young sau Ceea ce datorăm, de Golnaz Hashemzadeh Bonde

Îmi dau seama încă de la primele pagini că Ceea ce datorăm este un roman mai viu și mai autentic decât toate cărțile din biblioteca mea adunate la un loc plus propria-mi viața pe care o simt din când în când pulsând în mine de adrenalină/spaimă/emoție nedefinită/dorințe etc. Îmi dau seama că este un roman care te bulversează, care nu…

„Călătoriile sunt o pregătire bună pentru a trăi acasă.” – interviu cu Andrew Noble*

Am impresia că știrile bune despre România sunt mai răspândite. (Andrew Noble)   Am dori să începem cu o discuție despre cariera dumneavoastră diplomatică. Excelență, care considerați că este cea mai mare satisfacție, dar și cea mai mare provocare, în a lucra în acest domeniu? Cred că important este ca în diplomație să nu îți impui limite. Ne confruntăm cu…

Aceasta nu e o cronică de spectacol. Aceasta e (doar) o istorie la persoana I

Sentimentul pe care l-am avut ieșind din sala de spectacol după Istorie la persoana I a fost unul straniu: amestec de debusolare, ușoară revoltă și o anumită tristețe. Mi-a părut rău că nu am plecat după ce premiera s-a terminat și am răspuns invitației de a sta la discuția cu cei implicați în realizarea spectacolului după. Am abdicat de la…

De cealaltă parte a baricadei. La Oxford Royale Academy ca student și ca profesor

Școala de vară organizată de Oxford Royale Academy a rămas mereu în mintea mea drept primul paragraf al celei mai frumoase povești din arhiva personală: studenția la University of Warwick. Există locuri și experiențe care știu să ne cheme înapoi și la care avem nevoie să ne întoarcem. Mă refer la momentele care ne-au dat o direcție, un destin și…

Singurătatea în adolescență (II). Ancheta revistei

Când mă-nconjor cu tinerii și cu bătrânii mei, singurătatea e ceva plăcut: vine când o chem și pleacă când îi dau drumul, dându-mi răgazul să mă înconjor, preț de câteva clipe, cu mine. (V.G.) Amalia Carciuc: Îmi măsor singurătatea în numărul de pagini pe care le-am citit, în muzica bubuind în căștile prea uzate, în plimbările cu ghiozdanul în spate…

„Cred că și astăzi singurătatea este pilonul central al vieții mele.” – Mircea Cărtărescu (interviu)

Eu nu fac nicio distincție între poezie și proză, pentru mine totul e poezie.  Despre ce nu ați putea să scrieți niciodată? Orice scriitor/ orice om are lucruri pe care nici lui însuși nu vrea să și le spună și care trebuie să rămână într-o anume cameră ascunsă despre care spun basmele că se află în orice palat. În fiecare…

Singurătatea în adolescență. Ancheta revistei

Cum vă amintiți momentele de singurătate din adolescența și în ce fel v-au influențat?* În loc de argument:  „Singurătatea nu te învață că ești singur, ci singurul.” (Emil Cioran)   Radu Vancu, scriitor: Mi-am trăit adolescența la fel cum mi-am trăit și copilăria, și maturitatea: într-o casă de oglinzi ermetic închisă, un paradis din care nu există nici o scăpare. Nu sunt sigur…

Din păcate, în România există o presiune prea mare asupra elevilor în anii terminali de liceu și chiar mai devreme – îndrăznesc să mărturisesc – determinată de examene naționale”- interviu cu Izabela PAVEL, arhitect în Eleveția

 Izabela Pavel: „Rolul literaturii în arhitectură este de a corecta modalitatea de transmitere a unui mesaj, de a controla și de a definitiva un act creator. De foarte multe ori mă folosesc de literatură pentru a-mi descoperi și întări propria sursă de inspirație.”  (Izabela Pavel este absolventă a Colegiului Național de Artă „Octav Băncilă” Iași și a Universității de Arhitectură…