Redacția Alecart

Decrepitudine

Îmi place foarte mult să mă trezesc cu mult înaintea tuturor, când toate luminile blocurilor și birourilor din jur sunt stinse și doar ceasul de la mână se mai prinde că timpul chiar trece. (În încremeneala nopții se văd doar magazinele și restaurantele goale care sunt lăsate iluminate să nege somnul. Uneori mă aștept să văd ceva surprinzător acolo, o…

Dramatica relatare a unei convertiri

Scriu în ipostaza în care Home sweet home este cea mai confuzӑ parafrazare a comunicӑrii mele cu originea tuturor lucrurilor, mama mamelor, absolutul, rӑdӑcina Spiritului și a Materiei care m-a adus pe lume și m-a trimis, dupӑ nouӑsprezece ani de rӑstӑlmӑciri alegorice, în Scoția. Nu știu dacӑ s ӑ spun “tocmai în Scoția”, pentru cӑ traseul Iași – Edinburgh nu…

Despre suflete minuscule

Mă pasionează tematica societăţii scandinave, problemele şi bolile ei şi trăiesc exuberant sentimental de a îi aduce critici, revolte. Protestele legate de „cazul Danemarca” sunt un motiv pentru care gândesc prea mult şi simt prea puţin atunci când ating acest subiect. Fără sentimete, doar adevăr şi analiză, deci. Săptamâna trecută participasem la un eveniment de lansare a unei trupe muzicale…

Ulcer 2012

de Vlad Țundrea Când condiția și viața te strâng cu ușa, te duci acolo unde e nevoie de orice tip de muncă, fie ea calificată sau necalificată. Nu te duci neapărat acolo unde îți e truda mai apreciată, ci ai să te îndrepți spre locul unde știi sigur cât ai să câștigi sau că măcar nu te exploatează cineva pe…

La spital (sau poveste cu un apendice)

S-a făcut recent un an de când sunt un om fără apendice. A durut, dar a meritat. Pentru început, câteva combinaţii perfecte pentru a porni criza. Se ia un om obosit de zece zile prin delegaţie în 3 locaţii, i se serveşte o tochitură, de preferat produsă de himself- autentică tochitura, piept de porc degresat tăiat paralelipipezi 2/3 cm, uns…

O zi cu poezia Anastasiei Gavrilovici

wagneriană în şuruburile slăbite mâinile atârnă pe lângă trupul omului de oţel. te îmbrăţişezi singur târându-mi braţele pe spinarea ta şi oasele se desprind şi se caută mereu altundeva într-un soi de balet static   te-am ascuns în cameră ca pe un mort drag. tavanul e putred pe sub scânduri trece viermele cafeniu devorând toate inimile ştiute şi neştiute (pe…

Despre alt fel de bogăţie în deşertul Chalbi

Comunitatea Gabra în mijlocul căreai am trăit timp de doi ani (2008-2010) este o comunitate de nomazi în nordul Kenyei, deşertul Chalbi şi numără aproximativ 50.000 de oameni. Modul lor de subzistenţă este creşterea animalelor: oi, capre şi cămile. Sunt recunoscuţi la nivel mondial pentru capacitatea lor de supravieţuire într-un mediu atât de arid şi de pietros. În ultimii ani…

Cititorii despre Lansarea Alecart 9

Dacă nu aţi fost la Lansare, redactorii şi cititorii Alecart vin pentru voi cu opinii, comentarii şi imagini de la Lansare. Cum a fost Lansarea, care au fost subiectele dezbătute, ce am învăţat de la absolvenţii Alecart, cum intrăm în pregătirea numărului aniversar Alecart 10, toate acestea pe blogul Alecart prin redactorii noştri. Oana Balan despre Lansare: ” În postura în…

Articol in trei acte

Un eveniment în trei acte ascunzând de după cortină o serie de subiecte amplificând pregnant o dorință a colaboratoriilor, dar și a redactorilor Alecart, de a descoperi și de a-i antrena pe cunoscătorii curentului alecartian într-un exercițiu, dacă nu fizic, atunci mental, și a le oferi o imagine de ansamblu asupra a ceea ce a reprezentat acest nou număr pentru…

Lansarea ALECART nr. 9, cu o 9 redacție

Colegiul Național a găzduit pe 24 ianuarie lansarea ultimului numar al revistei ALECART. Conform spiritului neconvențional pe care îl susținem, am transformat necesitatea lansării oficiale într-un prilej de a intra în dialog cu personalități ieșene, dar și cu absolvenți. I-am avut ca invitați pe lectorul dr. Marius Pașa, scriitorul ieșean Lucian Dan Teodorovici și profesorul universitar Ștefan Colibaba. Actul I…

A locui un spaţiu înseamnă a convieţui cu acesta

Arhitectul, el,  îşi construieşte obiectul din propria viziune; el este şi reprezintă un instrument în contextul în care este „folosit” spre a obţine un efect, o dorinţă. El va cuceri spiritele centripete ale aerului, se va întinde cât îl ţine “plapuma” (in termeni denotativi), această „plapumă” fiind a lui şi nu a beneficiarului, nu a celor care pretind şi care…