Redacția Alecart

Cătălin Mihuleac. Domnu’ cu „chică” și șosete cu buline

Diana Blăjuță: Cătălin Mihuleac: nu știu în ce măsura este un “personaj” (Oltița Cîntec), dar fără doar și poate este ilustrarea unei iluzii. “Soarele” ăla artificial al reflectorului îi scotea în evidență cele câteva riduri și chica și zâmbetul ascuns (deloc surprinzător). E exemplu cel mai potrivit pentru sintagma “aparențele înșală”, dar nici nu e vina lui, ci a acelui…

Întâlnire cu zâmbete dulci şi amare

După închiderea uşilor, astăzi la Teatrul Fix ne-am desprins din cotidian îndepărtându-ne de noile ştiri ce anunţă alegerea unui nou papă în biserica catolică sau de accidentele rutiere de a căror banalitate şi continuă repetare ne-am spânzurat inimile de spaimă până la plictis,  păşind îndrumaţi de scriitorul Cătălin Mihuleac într-un univers  plin  de naturaleţe şi lipsit  de acea puditate menită,…

O zi cu poezia redactorilor Alecart

mușc din această zi ca din miere   mi se decolorează sângele ca perdelele pe care îl speli cu săpun duru sau fa după cum ai bani de la mama plecată de la tata plecat. în funcție de săptămână   atunci mi se strepezesc dinții de la atâta uitat pe geam pentru că tratamentul pe care mi-l prescriu e ceva…

Normalizeisan

Când încerci să îți faci o idee despre ceea ce este normal și ce lucruri sunt puțin exagerate, există câteva riscuri. În primul rând, sunt acei oameni care merg înainte cu ochelarii de cal ai propriei prostii orgolioase; în ce sens? În sensul că educația postmodernă este din ce în ce mai indulgentă iar inteligența și virtuțile omenești – oricât…

Rezultatele și viața (te-ai aștepta la o fabulă)

Lucrezi tu ce lucrezi  sau poate că trăiești cu impresia că se lucrează – până când ajungi să îți pui problema productivității (ce cuvânt tare am găsit!). Când îți spune lumea că nu ai rezultate, justificările par a fi mai multe, mai flexibile – lumea în care tu invoci condițiile proaste necesare desfășurării ființei creatoare este o lume mulțumitoare,o lume…

Florin Irimia-omul vs. Florin Irimia-scriitorul

 „Nu sunt eu cel ce a scris aceste rânduri. Când mă așez la masa de scris, cel ce va vorbește acum dispare.”- spune Florin Irimia în introducerea discursului său. Inevitabil, aceste cuvinte s-au așezat pe timpanele mele, cerând asurzitor câteva explicații. In prima instanță, am  crezut că e doar o glumă, judecând după ochii ce se învârteau haotic căutând o…

Posteritatea-un arhaism

Ne lăsăm îmbătaţi de mireasma proaspătă a mărţişorului şi ne luăm porţia de cultură odată cu apariţia primelor raze de soare. Clubul „Alecart”, găzduit de Institutul Cultural Francez, îşi desfăşoară forţele şi începe prin exploatarea recentelor apariţii literare. Florin Irimia, autorul romanului O fereastră întunecată, ne-a acceptat invitaţia şi a reuşit să trezească din plin curiozitatea sub multitudinea de intervenţii…

O zi cu poezia Mădălinei Grosu

sunt un capăt de aţă inima mea creşte afară e un fir de păr o unghie transparentă cu vinişoare un picior ceva mă demachiez cu acetonă spaţiul dintre pleoape şi sprâncene e prea plin acolo mă sărută vlad când pleacă la muncă sau mă înşală acolo stau ridurile la bronzat îl aud şi acum ceaiul se bea ca apa mănânci…

Ai pistol în torpedo?

Cică dacă ai mașină mare, lumea te respectă în trafic. Cică într-o mașină mare ai mai multă siguranță atunci când – Doamne ferește – se intamplă ca lucrurile să o ia razna într-o fizică incontrolabilă, dură si reală… În termenii străzilor populate de participanți în trafic, toate astea se transformă într-un „carefree” fățarnic, dușmănos – rezultatul reprimării unui amalgam de…

O zi cu Larissa Danilov

M-a făcut mama bancher Notă : Mergând pe strada Lăpușneanu,o studentă în anul II de facultate se împiedică ( de câteva ori de resturile de covrigi aruncați de bătrâneii de prin zonă, de fiecare dată ) uitându-se în urmă – tălpile bocancilor. În fața vitrinei „Galeriilor Dana”, își admiră rotunjimile feței,se apucă de burtă,scrâșni din dinți,gemu în mijlocul trotuarului.După aproximativ…