Trăiam încă sub impresia că viața ar fi o scenă de pe care suferințele personajelor sunt împrăștiate-n public ca tot atâtea scântei capabile să stârnească focul compasiunii și al admirației. Nefericirea altora mă consola, un alt destin trist îmi oferea…
Vreau să iau o pauză de la România Filmul Vis. Viață, proiectat la Cinema Ateneu miercuri, ne-a oferit nouă, adolescenților din generația Z, cadoul “otrăvit” al cinematografiei: o reprezentare pe ecran a fâșiilor din viața pe care tot timpul am…
Fără să bănuiesc că sunt lucruri pe care mai bine nu le readuci la viață, amintiri și oameni care e mai bine să rămână îngropați. Pentru că, de fapt, exact asta așteaptă, să fie scoși din letargia lor adâncă pentru…
Nu trebuie decât să vă concentrați și să vă revedeți întreaga viața. Când un om se gândește la trecut el redevine copil. Și, cel mai important lucru, trebuie să credeți. Credința. Un fapt în esență banal, ce pare că ne…
Scriu despre orice m-a făcut să plâng. Tasmania e un roman deopotrivă întunecat, lipsit de iluzii și, pe alocuri, de speranță, dar și o carte a vulnerabilităților, a încercărilor permanente de a face față, de a găsi un echilibru (mereu…
Muzica bună poate fi decorată ca o catedrală sau simplă ca un șopron, câtă vreme va permite să răspundeți acestor doua întrebări : Ce anume dirijați? Ce efect are asupra mea? În fața studenților, Lydia Tár face elogiul puterii transformatoare a…
Spectacolul 1984 este o reprezentare a unei lumi în care nu există adevăr, oamenii sunt lași și dispuși în orice moment de disperare să renunțe la dragoste pentru a le fi bine, dar și un avertisment mereu valabil ce ne…
Am fost și suntem prizonieri ai acestui oraș, niște spirite într-o lume ireală, captive într-o viață în care e prevăzut doar să te învârți în cerc. Niște umbre dintr-o veșnică iluzie. Turnul focului spune o poveste ce se întinde pe…
În romanul Hana, de Alena Mornštajnová, Mira și mătușa ei par să fie unite prin durerea lăsată în sufletele lor de moarte – cea a oamenilor pe care i-au iubit, dar, în cazul Hanei, și a tuturor celor ce au…
Scapără stele, fiecare – inima frântă a cuiva. Dacă e să credem ceea ce spunea străbunica Nubar, pe care Satenik, fiica lui Avakanț Mișik o amintește ori de câte ori încearcă să aline inima frântă a tatălui ei – inimă…
Peisajul variat și vast al publicisticii este, ca și opera literară, o oglindă a creativității eminesciene. Un demers extrem de bine articulat, incitant și menit să (re)pună în discuție și să (re)definească locul gazetarului Eminescu în contextul a ceea ce…
Ce am descoperit (neașteptat) despre mine după Întâlnirile Alecart la FILIT și care a fost momentul/“fotografia” pe care îl/o voi păstra până la ediția următoare? Cele 90 de minute din fiecare dintre cele 5 zile sunt un adevărat ospăț, pentru…