Pianul este martorul a tot. Lumina ancestrală care păstrează vie istoria noastră, a tuturor. Romanul lui Ramon Gener e o poveste miraculoasă despre soarta unor oameni și destinul unui pian Grotrian-Steinweg construit în 1915, în plin război mondial, care îi…
Trebuie să mărturisesc că mi-a fost greu să găsesc un fir de coerență pentru textul ce urmează. Nu pentru că tema nu m-ar fi atras, dimpotrivă. Felul în care arta și poezia ajung să-și vorbească și să ne vorbească m-a…
Cum vede iubirea o adolescentă de clasa a X-a? Nu ca pe un clișeu romantic sau ca pe o temă abordată în operele literare, ci ca pe o experiență totală, care tulbură, reconstruiește și obligă la luciditate. În eseul de…
Cuvânt Înainte Nu înțelegeți? / Dați-mi ceva pentru care să mor / altfel e inutil. Dacă concretizarea adevărului și construirea unui „testament al fanteziei” sunt motive suficiente de a muri, atunci moartea lui Maxim Radu Niculai își găsește rostul în…
Chiar așa, vorba Sandei: oare poveștile se termină vreodată? Ce se întâmplă în timp cu basmele oamenilor, cele pe care aceștia le poartă prin lume, cu speranța unicității și a împlinirii? Se opresc vreodată, se destramă, se topesc în altceva?…
Nu pot trece prin București fără a vedea un spectacol bun de teatru. De curând, am mers la Teatrul Elisabeta, la spectacolul Boeing, boeing, regizat de Șerban Puiu. Din distribuție fac parte actorii: Andreas Petrescu, Marius Gîlea, Maria Buză, Alexandra…
Dacă incursiunile în afara apartamentului de două camere din Berceni erau coborâri în Infern, atunci seria mea de pești cubanezi reprezenta ascensiunea spre Paradisul dantesc. […] Timbrele cu pești au devenit în memoria mea poarta de acces către o singurătate…
Joi, 26 martie, de la ora 15.00, imediat după cursuri – nu în timpul programului, așa cum îi stă bine unui club de lectură autentic -, alecartienii se întâlnesc la Muzeul „V. Pogor” – Casa Junimii cu Bogdan-Alexandru Stănescu, pentru…
Păcătosule,/ întoarce-te, fugi, ascunde-te/ chiar cuvintele tale te vor ucide,/ chiar cuvintele tale te vor răni,/ ele te vor mântui de lumea aceasta/ o, da, așa să știi, păcătosule,/ dar acum ele sunt cele mai puternice/ ele pot schimba scheletele…
„Când m-am apropiat de șaptesprezece (nu de treizeci de) ani, a început vîrtejul”: am renunțat la a încerca să transform poezia într-o „activitate de agrement”, am renunțat la cănile de cafea și la dulciurile care îmi acompaniau lectura. Tratez poezia…
Inima și gesturile mici Gesturile mici sfâșie pe dinăuntru nu pentru că urmele lor ar fi prea adânci, ci pentru că ele sunt cele care rămân. Urma degetelor ți se imprimă pe mână sau pe creștetul capului, exact acolo unde,…
Gabriel Liiceanu observa, în dialogul lui cu Andrei Pleșu, că toți vrem să experimentăm, undeva în viața noastră, o bucățică de paradis. Iubirea este cea care te aduce cel mai aproape de ceea ce ne imaginăm a fi paradisul, dar…