PROfilul ELEVului de la FILO (reportaj) II

Am ales să plec de la profilul real atunci când mi-am dat seama că nu voi putea să-i citesc pe Marquez, Fitzgerald sau Bukowski la nesfârșit pe sub bancă în timpul orelor. În ultimul semestru petrecut în clasa de matematică-informatică am citit pe nerăsuflate, subliniam frenetic orice frază care mă intriga, orice cuvânt pe care nu-l mai întâlnisem până atunci; cu sufletul mic (și încă încărcat de fizică, informatică și chimie), m-am întâlnit cu primele lecturi cu un soi de frică. Nu mai aveam răspunsuri la sfârșitul cărților ca în culegerile de matematică și nu mă mai puteam verifica.  

Ca formă de articulare a importanței pe care o atribuim propriei prezențe, statutului academic sau social, stereotipurile fac parte din necesitatea ridicării unui zid între sine și celălalt, iar adolescența nu este altceva decât un incubator pentru acestea; momentul în care începe să ni se pară că înțelegem din ce în ce mai mule lucruri este sincronizat primelor decizii pe care le avem de luat, și, îngrijorați și nesiguri în privința viitorului, în clasa a VIII-a trebuie să „alegem profilul” pe care să îl urmăm sau, cu alte cuvinte, să ne înțelegem profilul (propriu) pentru a hotărî unde ne putem adapta.

Ceea ce nu conștientizăm întotdeauna, însă, este faptul că, în încercarea de a opta pentru o filieră sau alta, pentru un profil sau altul, sunt întocmai stereotipurile cele care devin principalele repere ale (re)poziționării odată cu începerea liceului. Dincolo de fundamentele unui sistem construit în jurul principiului înzestrărilor și înclinațiilor diferite și diverse ale elevilor, am descoperit și, poate, m-am pierdut în firele încâlcite ale unui substrat de preconcepții mult mai bine înrădăcinate atunci când, după examenul de capacitate, a trebuit să scriu codul care, în mod paradoxal, stabilea dacă de acum încolo voi fi un pragmatic sau… un visător.

M-a împiedicat să optez pentru filologie, în primul rând, ceea ce credeam că înțeleg și cunosc în prealabil, doar din auzite; și cu siguranță nu am fost singurul elev pus să aleagă doar pe baza unor speculații improprii cu privire la două lumi despre care nu știe, în realitate, nimic. Am intrat la mate-info cu niște idei preconcepute despre tot ceea ce înseamnă filo și am ieșit la fel, luând, însă, de data aceasta, asupra mea tot ceea ce gândisem vreodată ca „diferență de profil” – surprinzător și nu prea felul în care spațiile în care ne încadrăm vin cu propriul filtru de prejudecăți, care devine primul (și, uneori, singurul) fel în care suntem priviți.

Filologia e, cu siguranță, un spațiu blând, chiar dacă nu întotdeauna confortabil, dar care se definește în interiorul unui ritm propriu; iar filologul rămâne, în concepția majorității, undeva la periferia șanselor de reușită, a disciplinei și a gândirii profunde. Inevitabil, astfel de reconstrucții mai mult sau mai puțin stereotipice, uneori necesare, sunt adesea decisive în ceea ce privește plasarea înăuntrul propriului parcurs.

Personal, nu știu dacă m-am schimbat într-o mai mare măsură în ochii mei sau în ochii celorlalți înlocuind profilul real cu filologia, dar, pentru sinele meu din gimnaziu și nu numai, aflat la o vârstă la care etichetele atașate contextelor pot genera tensiuni interioare și „drame” ample, următorul reportaj își propune „să recompună” profilul elevului de la filo, lansând câteva întrebări în clasele de matematică-informatică și științe de la Colegiul Național Iași.

1.Profilul elevului de la filo? Dar de la mate-info?

Stereotipurile sunt numeroase și, așa cum se întâmplă mai mereu, știm mai multe despre „concurență” decât despre noi înșine. „Elevul de la filo” este, de obicei, o elevă, atentă la detalii (deopotrivă în discurs și în vestimentație), care aruncă citate din cărți în mai toate discursurile, pomenind de autori de care poate că nici nu ai auzit. „Elevul de la mate-info” este, din contră, mai superficial. Cultura generală și literatura sunt înlocuite cu algoritmi codificați în cifre de 0 și 1 și ecuații complicate, al căror nume e de ajuns pentru a provoca dureri de cap, iar timpul liber nu este construit în jurul cărților și al nuanțelor literare, ci pe marginea unui caiet cu pătrățele în așteptarea bacalaureatului. Adevărul, însă, este că elevul de la mate info și cel de la filo nu ar putea spune că celălalt învață la un alt profil dacă s-ar întâlni pe stradă. (I.P.)

 Cred că un elev de la mate-info are un comportament ce reflectă cumva pasiunile sale, ca și la filo de altfel… el se va interesa de ultimele descoperiri din domeniul matematicii, al fizicii ori al informaticii, va adormi cu compendii de anatomie în brațe ori va pierde nopți compilând programe C++. Gestica sa va fi, iarăși, poate mai dură și mai mecanică decât a cuiva cu înclinație către dimensiunea frumosului artistic. Sursele de inspirație diferă, astfel că glumele lor vor suna cu totul altfel. Un elev de mate-info va râde când colegul lui îi va spune bancul cu câți ingineri software e nevoie pentru a schimba un bec (niciunul, fiindcă e o problemă hardware), pe când doi filologi ar zâmbi la auzul următoarelor :

  • Tăticule, cine a inventat comunismul – savanții sau filosofii?
  • Probabil că filosofii. Savanții l-ar fi încercat mai întâi pe animale.

Cu toate acestea, nu este exclus să vezi un elev stând cu manualul de chimie într-o mână, fiindcă mâine are test din polipeptide, iar în cealaltă cu Tratat de descompunere al lui Cioran, el fiind singurul element de rezonanță al propriei suferințe, copilul simțind nevoia unei evadări. La fel cum nici nu putem elimina șansele ca un elev de la filologie să se intereseze de teoria cuantică doar fiindcă își imaginează o poezie plină de semnificații pornind de la relativitatea timpului. În final, cred că realizarea de profiluri tipice e mai mult o amăgire, o desacralizare a complexității umane, pe alocuri necesară, pentru că impune o anumită ordine, o structurare mai clară a ceea ce ne definește. (D.P.)

Profilul tipic al elevului de la filo este orientat spre sensibilitate și o creativitate bine dezvoltată, manifestată prin ieșiri culturale și o atitudine atât introvertită, cât și cu un strop de dramatism. Au un cerc social închis, iar legăturile pe care adolescenții umaniști le formează sunt puternice, inspirate de pasiunile și orientările comune. Ei sunt mai relaxați pentru că nu sunt supuși învățării lucrurilor concrete, cu o singură valoare de adevăr și vânătoarea de note este mai puțin întâlnită tocmai datorită conștientizării nenumăratelor posibilități de care dispunem. Cât despre timpul liber, acesta depinde de fiecare, de disponibilitatea de a depăși propriile limite, de dorința de a analiza sau doar de a înțelege.

În grupa mică a unei grădinițe din oraș se afla un copilaș care avea doar doi ani, deși toți ceilalți împliniseră deja trei. Ea vorbea la fel de bine și se integrase rapid. La sfârșit de an, educatoarele au împărțit roluri tuturor copiilor, mai puțin fetiței . Pe când colegii ei repetau, ea trebuia să îi observe. În timp ce toți părinții și-ar fi fotografiat micii actori, ai ei ar fi trebuit doar să aplaude. În ziua serbării, însă, la sfârșitul spectacolului, fata s-a ridicat și a zis câte puțin din toate rolurile celorlalți; fără să o fi pregătit cineva, fără să fie susținută. A schimbat ceva în acel moment. Ceea ce s-a întâmplat atunci a fost o formă de discriminare și este povestea mea. De ce am ales să o spun? Din momentul în care am fost ignorată doar pentru că eram diferită, am ales să accept toate provocările care se iveau și să le duc la bun sfârșit, să schimb ceva, chiar dacă reprezint doar o minoritate din „cei mulți”. Am ales matematică-informatică tocmai pentru că am văzut gama largă de „challenge-uri” și nu doar pentru un an sau doi, ci pentru un viitor; pentru că atunci când întâlnești o gașcă de tineri de la profilul real, întâlnești atât diversitate, cât și unitate. I-am văzut mereu pe cei care preferă științele exacte drept oameni dinamici, care valorifică entuziasmul tipic adolescentin prin opțiunea pentru diferite domenii, indiferent de ramura acestora. În ochii mei, aceste persoane reprezentau dovada reală de spirit și atitudine, așa că am decis să-i urmez. (A.S.)

Persoanele de la filologie mi se par mai deschise, citind multe cărți și interpretând cuvânt cu cuvânt tot ce citesc; sunt oamenii cu care îmi pot împărtăși pasiunea pentru lectură, cu ei îmi face mereu plăcere să discut despre cărți, rămânând uimită ori de câte ori ajungem la punctul de a interpreta anumite pasaje. Ei văd lucruri la care nu m-aș fi gândit niciodată. (M.I.)

Un filolog e omul ăla care chiar citește, adică nu o carte la lună și aia pentru bac, cum face elevul de mate-info (care eventual nici nu o termină și mai vede filmul sau se descurca cu un audiobook, cât repetă tabelul de derivate), ci se bucură de cartea aia scrisă bine, de un volum care te scoate din zona ta de confort și te aruncă într-o altfel de realitate. Filologii sunt persoanele alea care te corectează pentru că ai scris aiurea ceva în grabă sau au reflexul specific de a-ți argumenta cu ipoteză și concluzie de ce nu ai dreptate, eventual să îți ilustreze printr-un exemplu istoric că teoria ta nu este fondată pe argumente mulțumitoare. Un elev de la mate-info își dă ușor seama, însă, dacă filologul îi spune de două ori același lucru, are precizia și rigurozitatea fără de care nu ești capabil să duci la final niciun tip de problemă, un „defect profesional”, datorită căruia nu poți să minți în conversație, când povestea se construiește din cele mai mici detalii așezate perfect în ordine în mintea matematicianului. Filologul are tendința de a se pierde printre detalii uneori, de a uita sau a-și aminti haotic diferite lucruri, o fire visătoare care analizează în același timp momente, persoane și gesturi, formând adevărate epopee; elevul de mate-info e la subiect, sintetizând direct concluzia, e omul de acțiune, care nu apucă să îți explice ce vrea să facă, că a terminat deja tot. (A.C.)

2. Elevii și chiar anumiți profesori consideră că la profilul matematică-informatică „se muncește” mai mult decât la filologie. De ce crezi că se întâmplă asta?

La începutul clasei a noua, pare frustrant faptul că tu, la mate-info, ai încă de învățat și istorie, geografie, română, limbi străine tot liceul, pe lângă materiile de profil, iar la filo, abia mai fac cinci ore de real, și alea numai pentru doi ani. Apoi, va părea mai greu din anumite unghiuri la mate-info decât la filologie din cauza înclinațiilor elevului și nu neapărat a profilului în sine, în sensul în care adaptarea la materii precum matematica, fizica sau informatica este absolut chinuitoare dacă rigoarea de care vorbeam anterior nu a fost în prealabil formată (gândirea algoritmică, sistematică) și însoțită de o muncă sârguincioasă, lucru care la filologie ar putea fi suplinit de un număr mai mare de cărți citite și de cultura generală a elevului. Ce reprezintă un avantaj pentru clasa de filologie, de multe ori este conexiunea dintre evenimentele istorice din anumite perioade și literatura scrisă într-un anumit curent care poate fi un prim punct de plecare în interpretarea textului sau, în alte cuvinte, faptul că materia de la toate obiectele este interconectată. Nu mă surprinde să aud de multe ori că și matematica se leagă de celelalte materii reale – o părere greșită, aș spune, atâta timp cât fizica sau informatica folosesc doar noțiuni bazale ale matematicii, învățate până în clasa a șaptea, iar relevanța nivelului de abstractizare la care ajung reprezentările unor numere în matematică este greu de justificat, în cheia acestei idei. De asemenea, filologii au posibilitatea ca într-o interpretare să își folosească propriile experiențe, creativitatea și vocabularul; la orele de matematică teoremele învățate sunt corespondenții vocabularului, iar imaginația a fost necesară doar în inițiala enunțare a acestora. (A.C.)

Să nu mergi la filologie că nu faci nimic, au spus ei. Care ei? Cei care sunt sau au fost pe profil real. Doar pentru că nu se face matematică nu înseamnă că este ușor. Cei de la filologie au mai multă română, istorie, geografie și fac și latină, despre a cărei existență cei de la științe și mate-info abia dacă își mai amintesc ceva. Din punctul meu de vedere, cei de la filologie nu sunt mai prejos pentru că nu fac matematică (deloc în ultimii doi ani de liceu) sau pentru că pe științe nu se mai pune accentul. Eu, de la profilul științe ale naturii, fac multă chimie și multă biologie, dar am optat pentru acest profil deoarece, dorindu-mi să urmez studiile universitare la facultatea de medicină, simt că aici e locul meu, cum și al celor fascinați de istorie, geografie sau litere e la filologie. Și, la urma urmei, ce e mai important decât să îți găsești locul? (M.I.)

Zâmbesc puțin când scriu aceste rânduri, pentru că îmi amintesc de o conversație cu cineva care mi-a spus cândva că la filo stai degeaba, că ai timp de te doare, că nu poți ajunge nimic în viață urmând acest profil, că la mate-info e munca adevărată, dedicația supremă, inteligența superioară. Deși eu am ales acest drum, alegere pe care nu o regret, ea deschizându-mi orizontul către ceea-mi doresc să fac pentru tot restul vieții, nu sunt de acord cu ideea că setul de materii pe care le ai în orar definește volumul de muncă pe care îl investești. Această discrepanță de opinie pornește de la faptul că materia în sine la mate-info pare mai amplă, date fiind interminabilele liste cu derivate, formule și limite, prin comparație cu facilul învățării unor ani la istorie. Nu pot nega dificultatea înțelegerii și însușirii de către elev a acelor concepte abstracte, dar consider injust să subestimăm efortul depus de unii pentru a înțelege pe deplin fapte ce au schimbat radical lumea, cum ar fi războaiele, ori schimbările de ideologie politică. În acest moment intervine empatia fiecăruia și cât de mult poate un individ să înțeleagă și să respecte pasiunea, dedicația și dăruirea investite de cineva spre a-și împlini anumite idealuri, pentru că motivația muncii e fundamental similară atât pentru elevul de la mate-info, cât și pentru cel de la filologie, adică atingerea unei performanțe deosebite, iar pentru aceasta efortul este, cu siguranță, comparabil. (D.P.)

Acest stereotip provine din lipsa generală de informare și din frica de conștientizare a nivelului ridicat de dificultate din domeniul uman; numai pentru că toți elevii au în programă ora de limba și literatura română, lumea tinde să creadă că este o materie ușoară, deoarece, în fond, toți vorbim limba maternă. Științele exacte sunt considerate superioare pentru că au fost descoperite și studiate timp de mii de ani, dar prea puțini oameni se gândesc la faptul că unele aspecte din literatură și artă (idei, tendințe, aspirații și perspective) nici măcar acum nu sunt descoperite. De asemenea, lumea vrea să creadă că e mai greu să analizăm critic ceva exact, având un algoritm sau o formulă, decât să medităm și să înțelegem ceva de natură umană și proveniență spirituală. Abordarea deschisă a temelor induce ideea de lipsă, oamenii au impresia că dialogul este mult mai puțin consistent decât o formula, când, în fapt, este la mijloc un nivel cel puțin egal de complexitate, iar acest lucru provine tocmai din deficitul de informare. (A.S.)

 Am ales să plec de la profilul real atunci când importanța și relevanța literaturii în viața unui adolescent au fost contestate de unii profesori. Nu am fost nervoasă pe ei, am fost nervoasă pe mine, mă întrebam de ce a durat atât de mult să îmi dau seama care sunt lucrurile cu adevărat importante pentru mine. Acum? Acum sunt liniștită și mă bucur de drumul spre casă în tramvai cu o carte în mână și de nopțile care sunt pentru citit. În restul timpului, sunt un om ocupat.

(Răspunsurile la întrebarea Crezi că, dacă în clasa a VIII-a optai pentru o clasă de filologie, ai fi evoluat altfel? În ce sens? le puteți citi în Alecart 22.)

 

*Andrada Strugaru și Sabina Cojocaru, realizatoarele acestui reportaj, sunt eleve în clasa a XI-a, filologie, la Colegiul Național Iași. În gimnaziu, Andrada a fost olimpică la fizică, în liceu – la română și latină, iar anul acesta a fost invitată ca poet nedebutat la Festivalul Internațional „Poezia e la Bistrița”, 2019.

Foto: Alex Condurache & Diana Iabrașu

Loading Facebook Comments ...

Fii primul care comentează!

No Trackbacks.