Lucrările de grafică ale artistului Ioniţă Benea reunite în expoziţia PROmisiuni – Memoria Zidului reprezintă o manieră modernistă de a se raporta la trecut, reactualizându-l astfel încât să corespundă viziunii contemporane.
Lucrările sunt caracterizate de un echilibru între motivele de sorginte medievală şi limbajul plastic propriu curentelor moderniste şi post-moderniste. Prin limbajul modernist fac referire, în primul rând, la tehnica colajului, folosită preponderent în seria Restaurări. Lucrările din această serie prezintă un personaj central, făcând excepţie Restaurare VI, privit printr-un filtru, care poate fi receptat ca o nouă ramă sau o fereastră, înconjurat de motive decorative şi pete de culoare neomogene. Personajele constituie o reeditare a modelelor umane din trecut, fiind inspirate de reprezentările portretistice din perioada renascentistă. Sursa de inspiraţie este perioada medievală, iar sugestia de vechi, chiar de deteriorat, este sugerată prin intermediul cromaticii şi a tehnicii colajului.
Nuanţele puternice sunt mereu contrabalansate de tonuri terţiare, de gri-uri sau de tonalităţi reci ale albastrului şi verdelui. Orice pas făcut înainte pe linia modernului nu periclitează atmosfera creată de ansamblu. Motivele decorative sunt deseori stilizate până la irecognoscibil, cromatica fiind, în aceste cazuri, prioritară desenului. Fizionomiile umane sunt, de asemenea, puternic stilizate, constituind o interpretare în limbaj modern a unui model arhaic, chiar mitic, în lucrarea Minotaurul. Colajele creează prin suprapuneri impresia de restaurat, fără a adăuga o notă artificială. Ultima lucrare din această serie – Restaurare VI– imită un poliptic prin compoziţie, reunind patru personaje. În acest caz, este sesizabil motivul ferestrei. Într-adevăr, fiecare Restaurare simbolizează o fereastră spre trecut, care îşi demonstrează însă apartenenţa la postmodernism prin modalităţile de exprimare plastică. O cheie pentru această interpretare poate fi constituită de lucrarea Fereastra, a cărei motiv central este preluat şi reinterpretat în Restaurări.
În funcţie de sursa de inspiraţie, poate fi identificat un alt ciclu de lucrări: stilul bizantin. Ctitorii şi Înaintaşii preiau compoziţia specifică iconografiei bizantine. Personajele, asemenea schemei compoziţionale, sunt construite pornind de la canonul bizantin, având ca şi caracteristici frontalismul şi senzaţia creată de static, de atemporal. Lucrarea Vitraliu este asemănătoare ca subiect cu Fereastră, dar se axează pe obţinerea unor efecte diferite. Vitraliu imită cloisonne-ul folosit la vitraliile gotice prin liniile negre care delimitează forme geometrice, ce sugerează compartimentarea. Efectul luminii surprins prin tonurile de roşu şi albastru imită atmosfera specifică interiorului unei catedrale gotice.
Din punct de vedere cromatic, fiecare lucrare este caracterizată de acorduri calorice echilibrate, chiar dacă majoritatea pigmenţilor sunt mixaţi cu terţiare sau gri-uri pentru a crea un efect de arhaic şi de deteriorat. Contrastele intense sunt obţinute de obicei prin colaj, căci sunt folosite game cromatice complementare pe porţiunile adăugate ulterior. Gri-urile şi terţiarele, la fel şi nuanţele reci de albastru, verde şi roşu sunt armonizate de galben, alb şi oranj luminoase. Paleta cromatică aduce aminte de gama folosită în pictura bizantină din mănăstirile moldoveneşti, dar, la fel ca şi în cazul desenului, sunt predominante elementele moderniste; în acest caz – expresivitatea acordurilor şi a contrastelor cromatice.
Cât despre lucrările de grafică în tuş, acestea vizează teme diferite; cum ar fi Erosul în lucrări precum Sărutul. Atmosfera este de multe ori angoasantă, în special în ciclul Coşmaruri. Personajul feminin, înfăţişat nud, este anxios şi creează senzaţia vulnerabilităţii. În cazuri particulare este sugerată desacralizarea relaţiilor umane printr-un erotism lasciv. Din punct de vedere compoziţional, întâlnim atât lucrări ale căror conţinut este stilizat şi decantat până la simplitate, dar şi compoziţii încărcate, în special cele de transmit starea de angoasă.
Conţinutul ideatic al lucrărilor diferă, însă cele două mari categorii tematice pot fi privite şi analizate împreună pentru o mai bună înţelegere a viziunii artistice a lui Ioniţă Benea. În timp ce lucrările de grafică realizate în tuş negru şi peniţă tratează teme precum erosul şi spaţiul oniric, celelalte sunt o fereastră spre trecut, spre perioada feudală, fiind o reactualizare a omului medieval în conştiinţa omului modern.
