Expoziţia lui Ioniță BENEA, PROmisiuni – Memoria Zidului, reprezintă o manieră modernistă de recuperare a trecutului, reactualizând nu doar teme, ci și structuri, tehnici de transpunere a viziunii, astfel încât acestea să corespundă viziunii contemporane, creându-se astfel un spațiu complex al dialogului dintre două lumi: trecut și prezent.
Lucrările sunt caracterizate de un echilibru perfect între motivele de sorginte medievală şi limbajul plastic propriu curentelor moderniste şi post-moderniste. Grafica din seria Restaurări aduceîn prim-plan un personaj central privit printr-un filtru (care poate fi receptat ca o nouă ramă sau o fereastră), înconjurat de motive decorative şi pete de culoare neomogene. Siluetele care se desprind de pe acest fundal constituie o reeditare a modelelor umane din epoci revolute, amintind de reprezentările portretistice din perioada renascentistă. Sursa de inspiraţie este perioada medievală târzie, iar sugestia de vechi, chiar de deteriorat, este amplificată prin cromatică şi tehnica colajului. Nuanţele puternice sunt mereu contrabalansate de tonuri terţiare, de gri-uri sau de tonalităţile reci ale albastrului şi verdelui. Orice pas făcut înainte pe linia modernului nu periclitează atmosfera creată de ansamblu. Motivele decorative sunt deseori stilizate până la irecognoscibil, cromatica fiind, în aceste cazuri, prioritară desenului. Fizionomiile sunt puternic stilizate, constituind o interpretare în limbaj modern a unui model arhaic, chiar mitic, așa cum se întâmplă, de exemplu, în lucrarea Minotaurul. Colajele creează prin suprapuneri impresia de restaurat, fără însă a adăuga o notă artificială ansamblului. Ultima lucrare din serie – Restaurare VI – imită prin compoziție un poliptic, reunind patru personaje. În acest caz, ferestra devine axul central de orientare a decodării: fiecare Restaurare simbolizează o fereastră spre trecut, care îşi demonstrează însă apartenenţa la postmodernism prin modalităţile de exprimare plastică.
O arie tematică similară este constituită de lucrările de inspiraţie bizantină. Ctitorii şi Înaintaşii preiau compoziţia specifică iconografiei bizantine. Personajele, asemenea schemei compoziţionale, sunt construite pornind de la canonul bizantin, având drept caracteristici frontalismul şi impresia de static, hieratic chiar, de atemporal. Lucrarea Vitraliu imită cloisonné-ulfolosit la vitraliile gotice prin contururile negre care sugerează compartimentarea. Efectul luminii surprins prin tonurile de roşu şi albastru redă atmosfera specifică interiorului unei catedrale gotice.
Din punct de vedere cromatic, fiecare lucrare este caracterizată de acorduri calorice echilibrate, chiar dacă majoritatea pigmenţilor sunt mixaţi cu terţiare sau gri-uri pentru a crea un efect de arhaic şi de deteriorat. Contrastele intense sunt obţinute de obicei prin colaj, căci sunt folosite game cromatice complementare pe porţiunile adăugate ulterior. Gri-urile şi terţiarele, la fel şi nuanţele reci de albastru, verde şi roşu sunt armonizate de galben, alb şi oranj, în tonuri luminoase. Paleta cromatică aduce aminte de gama folosită în pictura bizantină din mănăstirile moldoveneşti, dar la fel ca în cazul desenului, sunt predominante elementele moderniste; în acest caz – expresivitatea acordurilor şi a contrastelor cromatice.
Lucrările de grafică în tuş vizează teme diferite, cum ar fi Erosul, de exemplu, în lucrarea Sărutul. Atmosfera este de multe ori angoasantă, în special în ciclul Coşmaruri. Nu lipsește nici sugestia desacralizării relaţiilor umane printr-un erotism lasciv. Din punct de vedere compoziţional, întâlnim atât lucrări ale căror conţinut este stilizat şi decantat până la simplitate, cât şi compoziţii încărcate, în special cele ce surprind starea de angoasă.
Conţinutul ideatic al lucrărilor diferă, însă cele două mari categorii tematice pot fi privite şi analizate împreună pentru o mai bună înţelegere a viziunii artistice a lui Ioniţă Benea. În timp ce lucrările de grafică realizate în tuş tratează teme precum erosul şi spaţiul oniric, celelalte sunt o fereastră spre trecut, spre perioada feudală, fiind o reactualizare în conştiinţa omului modern a ipostazelor medievale ale ființei.
Alexandra Masgras
