Radu VANCU: Un președinte care jignește sute de mii de profesori jignește, de fapt, milioane de copii. Și milioane de părinți. Și o țară întreagă.
Ordonanța abuzivă e o bătaie de joc. O umilință suplimentară administrată întregului sistem de educație. Profesorii sunt și mai îndreptățiți să continue greva.
Ieșirea dură a președintelui Iohannis împotriva profesorilor aflați în grevă arată, fără putință de dubiu, că este principalul susținător al ordonanței abuzive. A fost dată cu acordul lui deplin. Vede în profesorii aflați în grevă niște „crizatori”, cu cuvântul inventat de el. Îi disprețuiește, îl irită, a vrut neapărat să-i umilească.
De 1 iunie, Ciucă & Iohannis au dat o ordonanță împotriva profesorilor – care e, de fapt, o ordonanță împotriva copiilor.
Și care arată ce e „România educată”: cea mai sistematică distrugere a educației. Cu profesori umiliți, față de care președintele Iohannis se comportă ca un vechil cu șerbii de pe moșia lui. Cu elevi pe care nu-i ascultă nimeni. Cu o finanțare de 2 ori, aproape de 3 ori mai mică decât prevede legea.
Un președinte care jignește sute de mii de profesori jignește, de fapt, milioane de copii. Și milioane de părinți. Și o țară întreagă.
Îmi e rușine că președintele acesta e profesor. Nu așa trebuie să arate un profesor, dragi eleve & elevi.
Un profesor, fie el chiar și președinte de țară, nu umilește alți profesori, nu-i amenință din poziții de putere, nu vorbește despre „proiectul meu România educată” cu sentimentul că e o proprietate personală a lui, și nu un serviciu public pe care a eșuat în a-l oferi. Un profesor nu numește plagiatori în poziții de putere – de la prim-miniștri la miniștri ai Educației sau ai Internelor. Un profesor nu subfinanțează Educația. Un profesor nu minte, cerând votul pentru un lucru – ca să facă apoi cu nerușinare exact opusul. Un profesor nu mimează negocierea, susținând ordonanțe de urgență refuzate de ceilalți profesori – și pretinzând apoi că le-a oferit exact ceea ce au cerut.
Nu așa arată un profesor, dragi eleve & elevi. Profesorii reali sunt cei din stradă, cei aflați în grevă, cei care știu că demnitatea există. Și sunt dispuși să lupte pentru ea.
Adevărații profesori sunt solidari cu viitorul vostru, așa cum (prin gura unei eleve din Constanța) atât de memorabil le-ați cerut. Sunt sigur că fiecare dintre voi cunoaște cel puțin un astfel de profesor. Așa că vă rog să nu uitați: la Cotroceni nu locuiește nici un profesor. Acolo locuiește cineva care, după ce a ratat totul ca președinte, a ținut să rateze totul și ca profesor. Și a devenit cel mai îndârjit inamic al unei Românii cu adevărat educate.
Îmi e rușine, cum ziceam, că o astfel de formă fără fond se poate recomanda drept profesor român. Să nu-l credeți nici o secundă: n-are nimic de-a face cu demnitatea meseriei de profesor. N-o va înțelege vreodată. Noi ceilalți, profesori, elevi & părinți, va trebui să construim cumva România cu adevărat educată. Și o vom face, în pofida disprețului & urii lor față de educație.
Dar atât să nu uităm: acesta nu e un profesor. Ci doar un locatar de la Cotroceni. „Cum îndrăznește cineva…” Și își continuă amenințarea cu minciuni: „guvernul le-a dat tot ce au cerut”. Acesta nu e un președinte. Și mă îndoiesc tot mai mult că a fost vreodată un profesor.
Bogdan CREȚU: „Cu cine țineți, cu Johannis, Ciucă, Bode, Ciolacu & Co. sau cu învățătoarea ori profesorul care v-au învățat carte? Ați avut vreun profesor care v-a schimbat viața? De care vă amintiți cu drag? Dar un om politic?”
Rar izbucnesc la mizeriile politice, sunt imun, nu am așteptări, nici speranțe. Dar acum e derby clasa politică & presa cumpărată contra profesorii ținuți la limita precariatului.
Klaus Johannis este girantul și simbolul unei clase politice submediocre, formată din descurcăreți, cinici mărunți, semianalfabeți, impostori fără altă meserie, care se folosesc de instituții ca să-și apere interesele și care și-au înșurubat rudele și ciracii pe măsura lor în toate pozițiile-cheie ale statului. (Din cauza asta nu funcționează.) Ei au adus România în fundătura economică și politică în care se află. Ei sunt artizanii crizei!
Atunci de ce să ne mire că cel care ar trebui să medieze (a mediat între PSD și PNL după ce a mințit grosolan în campania electorală) jignește profesorii? Îi deranjează jocurile politice. Îi tulbură agenda de trepăduș lipsit de anvergură în politica internațională. Câteva sute de mii de dascăli, câteva milioane de elevi și de părinți îi strică socotelile. Nu-l poate înlocui la timp pe plagiatorul Ciucă cu covrigarul Ciolacu (până și limba română dă drumul la cacofonii când vine vorba de ei). Nu are poporul pe care-l merită!
Și nu uitați că, între politicieni, cu tot cu jurnaliștii lor de casă și profesori – numai celor din urmă le pasă de elevi.
E previzibil. E ordin pe unitate: va urma o campanie acerbă, mizerabilă împotriva profesorilor, prin intermediul presei corupte și cumpărate si al armatei de postaci plătiți. Vor încerca să stârnească oamenii împotriva profesorilor. Nu uitați că milioanele alea care se scurg la mercenarii din mass media sunt tot de la buget! Adică din buzunarele noastre. Și nu uitați că, între politicieni, cu tot cu jurnaliștii lor de casă și profesori – numai celor din urmă le pasă de elevi.
Ar fi de dorit o solidaritate cât mai largă a societății civile și a tuturor cu profesorii! E simplu: cu cine țineți, cu Johannis, Ciucă, Bode, Ciolacu & Co. sau cu învățătoarea ori profesorul care v-au învățat carte? Ați avut vreun profesor care v-a schimbat viața? De care vă amintiți cu drag? Dar un om politic?
(Silă! E cea mai puternică reacție față de guvernanți și față de tătucul lor, Klaus Johannis. Oare nu-i duce mintea că deschid cutia Pandorei și bătătoresc drumul populiștilor și extremiștilor? Pentru că ei nici din disperare nu mai sunt frecventabili. Îi jignesc exact pe cei care, din inerție, îi mai votaseră. Ei nu există ca propunere: există numai răul mai mare și contextul dificil. Și nevoia de stabilitate. Dar asta e stabilitate? Pentru cine? Pentru politicieni doar.)
Foto: Alina Sava
