În apropierea lansării numărului 10, nu cred că mai este necesar să nu punem la îndoială spiritul nonconformist prin întrebarea recurentă „restons-nous à l’écart?” Nu, nu dăm dovadă de aroganţă, dar ajuns la acest punct proiectul ALECART are deja o tradiţie, iar o dată cu tradiţia, ne-am asumat şi spiritul.
În retrospectivă, proiectul ALECART a rămas constant în motivaţii şi obiective (care definesc fondul), dar forma a progresat treptat, desprinzându-ne de eticheta de „revistă şcolară”. Ne-am cultivat spiritul critic şi argumentativ, la fel şi interesul pentru artă, am ales să fim direct implicaţi în peisajul cultural ieşean, am încercat, prin atitudinea noastră, să infirmăm imaginea „tinerei generaţii” des asociată cu ignoranţa, cu tupeul şi (de ce să nu recunoască cei care deţin această opinie) cu imbecilitatea.
În acest punct, aţi putea trata articolul ca o altă formă fără fond, căci oricine se poate folosi de cuvinte mari spre a exprima o perspectivă ideală, care nu reflectă, în schimb, realitatea. Din fericire, cele nouă numere anterioare vorbesc de la sine, prin atitudinile critice ale redactorilor față de o carte, o piesă de teatru, un film sau o realitate socială, prin cronicile evenimentelor la care ALECART a luat parte şi prin valoarea literară a lucrărilor din rubrica Creaţii. Aşadar, conceptul şi revista au evoluat treptat, rămânând însă dedicate obiectivelor stabilite la începutul acestui drum. Deoarece nicio retrospectivă nu poate cuprinde toţi paşii pe care i-am făcut până în acest punct, tot efortul investit, toate amintirile care ne vin în minte când răsfoim numerele anterioare, mă voi opri doar asupra finalităţii acestora, spre a surprinde esenţa fiecărei ediţii.
Primul număr ALECART a reprezentat o noutate în domeniul revistelor şcolare, căci a apărut în urma unui parteneriat între două licee: Colegiul Naţional de Artă „Octav Băncilă” şi Liceul Teoretic „Vasile Alecsandri”. Rubricile s-au păstrat în mare parte pe parcursul celor 5 ani (Recenzii, Spectacol– în prezent Artes, Impact social, Orele, Impact universitar, Interviu şi Poezie şi proză – în prezent Creaţii). Încă din primul număr, în colegiul de onoare i-am avut membrii pe Antonio Patraş, Victor Vaşuta şi pe Bogdan Creţu, iar Matei Vişniec a răspuns interviului nostru.
Numărul 2 reprezintă începutul parteneriatului cu Colegiul Naţional „Petru Rareş” din Suceava. Rubrica pe care s-a insistat în mod special a fost Filme de artă – figurând cronici pentru regizori precum Frederico Fellini, Pier Paolo Pasolini şi Andrei Tarkovski- şi o cronică în premieră a filmului lui Corneliu Porumboiu „Poliţist, adjectiv” realizată de Victor Vaşuta. Regizorul român a fost intervievat în numărul 3 al revistei în legătură cu filmul mai sus menţionat.
Colegiul Naţional a devenit partener ALECART începând cu numărul 3. Această ediţie stă sub semnul dialogului – conţinând interviuri cu Florin Lăzărescu, Constantin Acosmei şi scriitorul elveţian de origine română Cătălin Dorian Florescu. Rubricile Itinerarii şi Biblioteci au ca subiect dialogul intercultural, realizând o comparaţie dintre realitatea românească şi cea occidentală. La Ancheta acestui număr, ce vizează lecturile care merită reluate, au răspuns: Bogdan Creţu, Cătălin Dorian Florescu, Antonio Patraş, Mircea Diaconu, Mariana Bărbulescu şi Angelo Mitchievici. În numărul 5 figurează în continuare rubrica Anchetă, iar subiectul abordat este statutul profesorului în Occident. Am avut-o ca invitat special în acest număr, pe Elvira Sorohan cu care am discutat despre condiţia criticului literar. Cât despre partenerii ALECART, începând cu acest număr s-a alăturat celor trei colegii din Iaşi şi Suceava şi Colegiul Naţional „Nicu Gane” din Fălticeni.
Dintre personalităţile cărora am avut ocazia să le luam un interviu, în numărul 6 au fost incluşi Angelo Mitchievici şi Maia Morgenstern. Aceeaşi revistă conţine, ca elemente inovatoare, şi o sinteză a stagiunii Teatrului Naţional Iaşi semnată de Nicoleta Munteanu şi un editorial despre educaţie, axat asupra ştiinţelor exacte, realizat de Tudor Tiron-Girugică, fost redactor ALECART, în prezent, student la Harvard. Următorul număr include un dosar al romanelor lui Jonathan Safran Foer, realizat de Amalia Kalinca şi o sinteză asupra cinematografiei suedeze ( Daniela Abageru). În paginile numărului 7 este şi interviul cu criticul literar Daniel Cristea Enache. Ancheta, intitulată Avatarurile tinereţii literare a avut ca repondenţi pe Răzvan Ţupa, Liviu Ioan Stoiciu, Octavian Soviany, Constantin Acosmei, Nichita Danilov şi Paul Aretzu.
Cronicile întâlnirilor cu Corneliu Porumboiu şi apoi cu Lucian Dan Teodorovici şi Dan Lungu sunt incluse în numărul 8. În cadrul aceleiaşi ediţii, a fost abordat, ca subiect al anchetei, statutul olimpicului la Limba şi Literatura Română. Interviul acordat de prof. univ. Carmen Muşat, redactor-șef „Observator cultural” prezintă o perspectivă asupra criticii literare la momentul actual. Un eveniment pentru public, (dar şi pentru redacţie) o fost oportunitatea de a publica în avanpremieră un pasaj din romanul lui Cătălin Dorian Florescu – Jacob se hotărăşte să iubească.
Cât despre numărul 9, acesta a apărut într-o perioadă de tranziţie, iar dovada este chiar rubrica Înăuntru şi-n afară, alcătuită exclusiv din articole ale absolvenţilor. Prin urmare, spre deosebire de numerele anterioare, acesta conţine mai multe relatări ale studenţilor din ţară şi din străinătate în legătură cu sistemului de învăţământ universitar. Ţinând cont de personalităţile intervievate (scriitorul american Eric Miles Williamson şi autorul român Dan Lungu), esenţa numărului 9 pare să fie concentrată în sintagma Înăuntru şi-n afară.
Pentru că revista ALECART trăieşte şi prin imagine şi design, merită menţionată contribuţia lui Virgil Horghidan, coordonator al proiectului Alecart, şi a lui Andrei Dumitriu, care s-au ocupat de aspectul grafic al revistei. Cât despre ilustraţii, de-a lungul timpului, în numerele ALECART au apărut lucrări ale artiştilor Ioniţă Benea, Dragoş Pătraşcu, Tudor Pătraşcu, Ioan Vânău, Ilie Krasovschi şi Izabela Pavel.
Realizările proiectului ALECART nu se rezumă doar la lista numelor mari cu care am intrat în contact, ci constau în forţa modelatoare pe care acest tip de publicaţie a exercitat-o asupra noastră, a elevilor. Acum ştim, din propria experienţă, ce înseamnă să ai deschidere culturală, ştim că nu este doar un concept imposibil de aplicat în rândul tinerei generaţii frecvent discreditate. Probabil acesta este unul dintre cele mai importante merite ale conceptului ALECART.
Foto: Coperta Alecart 10
