În fața familiei chiar și cel mai mare sclav al libertății absolute își pierde din plăcerea de călător continuu, în fața morții cursul unei vieți își poate schimba definitiv și irevocabil semnificația, iar cel mai important romancier african al momentului (The New York Review of Books), Nuruddin Farah, a ales să transpună toate acestea conturând realitatea unei familii prinse între tradiție și noua realitate, între dorință, succes și eșec, între echilibru și rătăcire, viață și moarte.
Ascuns la vedere este un roman atipic tocmai pentru că încearcă să înlăture încă de la primele pagini ideea preconcepută a unui univers familial care-și poate regăsi liniștea, constantele existenței printr-un efort comun al membrilor lui; e un roman puternic, pe care-l citești ca în transă, în care personajele poartă cu ele povara dramei pe care o traversează; un roman al durerii și al redescoperirii, al resemnării și al maturității, al asumării identității și rădăcinilor. Debutul este unul violent (cum altfel am putea cataloga un atac terorist?) și ne plasează într-o realitate care zguduie constant lumea ultimilor zeci de ani. El aruncă sub umbra morții destinul unei întregi familii, marcată acum iremediabil de pierderea figurii ei centrale. Aar, funcționar ONU în Mogadishu, victimă în acest atac, lasă în urma sa doi copii care nu pot găsi sprijin și afecțiune decât din partea unui spirit la fel de liber și de necontrolat precum ei înșiși: sora vitregă a tatălui lor, Bella. Deși în Somalia, moartea nu-și bate capul să-și anunțe sosirea, dat fiind contextul politic și social, aceasta aduce cu sine, ca peste tot în lume, lacrimi, suferință, interogații, dar și schimbări în ceea ce privește viața de până acum a tuturor personajelor.
Primele pagini sunt vagi pentru cititor deoarece conotația visului lui Aar capătă un contur clar abia pe parcursul desfășurării acțiunii. Valerie, fosta soție a lui Aar, femeia căreia nu i s-a frânt inima în momentul abandonării propriilor copii, revine acum ducând o luptă acerbă pentru ,,cucerirea” unor biete marmote ( Și dacă e să ne gândim mai bine, ce-au a face marmotele cu ea, ori cu amândoi, de fapt?). Cine sunt însă marmotele? Ambiguitatea atinge nivelul maxim atunci când își face apariția Bella cu aparatul său foto, reușind să o sperie pe Valerie.
Încă o dată s-a dovedit că ființa umană este supusă destinului, alegând să ignore sau să vadă semnele acestuia, pornind astfel pe un drum care consumă, care seacă de putere și în final încheind un ciclu, care oricum și-ar fi găsit o finalitate. Însă cum călătoria este cea care contează și nu destinația în sine, finalul (și finalitatea) depind de alegerile personale.
Bellei îi revine responsabilitatea celor doi adolescenți, Salif și Dahaba, cu firi puternice, cu percepții diferite, influențați și schimbați de tot ce au trăit și au simțit în pragul adolescenței și părăsiți o perioadă de propria mamă. Bella este doar pe jumătate somaleză, căci tatăl ei e italian și viața sa înseamnă cu totul altceva decât existența dusă de o familie tipică rămasă în țara de origine a mamei. Așadar, contopirea celor două maniere de a privi viața se răsfrânge simțitor și asupra personalității și concepțiilor ei, alegând o viață lipsită de griji sau angajamente fără rost. Fotografă de renume, femeie cu dorințe și plăceri generate de firea impulsivă și de societatea liberă, nonconformistă în care a fost educată, Bella ia decizia să renunțe la călătoriile nesfârșite, la bărbații pe care întâmplarea i-i scoate în cale, la fuga neîntreruptă și se reîntoarce, împinsă de circumstanțe și de durerea provocată de moartea fratelui, la rădăcini. E o confruntare între două lumi, între două moduri de a înțelege existența, o confruntare cu o parte din sine pe care, dacă nu o negase conștient, nici nu o cunoscuse în profunzime.
Pentru mine, Ascuns la vedere este o lecție despre iertare și acceptare, cercetând cu atenție durerea din perspectiva mai multor tipuri umane, de la cel vulnerabil până la cel puternic. Fiecare dintre noi alege, de fapt, uneori, să ascundă ceea ce dorește: bunătatea, nevoia de afecțiune, iubirea; cel mai important este însă ca toate acestea să dăinuie în interiorul ființei pentru ca efortul de a le redescoperi să nu fie în van.
(Amalia Carciuc, redactor Alecart, clasa a X-a, filologie, Colegiul Național)
Nota redacției: Articolul integral poate fi citit în nr. 19 al revistei Alecart dedicat Festivalului Internațional de Literatură și Traducere Iași
Nurrudin Farah va fi alături de Vesna Goldsworthy invitatul „Întâlnirilor Alecart” la Filit sâmbătă, 7 octombrie, începând cu ora 12, la Casa Balș, în Sala Caudella.
