(NOTĂ: OAR înseamnă Ordinul Arhitecților din România; PUG înseamnă Plan Urbanistic General. PUZ înseamnă Plan Urbanistic Zonal, iar panoul era prezentarea proiectelor de la facultate în fața catedrei de profesori de la specialitatea „atelier arhitectura și proiectare”, or something like that. Scrisoarea este trimisă în urma unei dezbateri care a avut loc la sediul OAR, pe tema noului PUG ce va fi implementat pentru Iași)
„Bună ziua,
Ni s-a spus să transmitem eventuale observații și idei trezite de vizualizarea propunerii de PUG trimise de la București.
Din nefericire, s-a putut observa cum angoasele provinciale se manifestă în continuare sub forma unor ciocniri orgolioase ale unor personalități încă nepregatite pentru o muncă de echipă, de comunitate, așa cum încearcă OAR-ul să ne reprezinte.
Pozișia unor cârcoteli fine și chiar la obiect, dar neconcretizate, în condițiile în care nu a vrut nimeni să redacteze PUG-ul în Iași, este o poziție nefolositoare, în opinia mea. Problemele le poate semnala oricare dintre noi, însă această „arătare către” se înscrie în rândul gesturilor resemnate care lasă loc dezordinii și destructurării.
Din câte am putut observa și ințelege – ca boboc printre atâtea pene colorate – lumea a dansat cu eleganță în jurul unei unice probleme: PRIMARIA și edilii, primarul si privatii și acel arhitect șef care pare a fi masă neglijabilă pentru arhitectura în sine. Pentru că, în afară de aceste aspecte, era clar că, într-adevăr, PUG-ul părea expediat și ambiguu. Cu toate acestea, am mai înțeles că nu aceasta este varianta finală, mai ales ca redactare. Și referitor la redactare, mi se pare obsesiv felul în care unii încă se agață de acest aspect în contestarea planșelor, fără să facă doi pași înapoi și să gândească în perspectivă. Știm cu toții în ce pericol se află redactarea ca atare, în condițiile în care studenți terminați sau neterminați lucrează robotizat și dezumanizant la foc automat la lucruri deloc plăcute și în condiții de subzistență.
Toți sunt conștienți de dezvoltarea acestui oraș ca rezultat al șpăgilor, al influențelor și relațiilor, al micilor favoruri, al semnăturii de complezență și al unor studii superioare asumate cât se poate de superficial și cu ignoranță. Și cu toate acestea, s-a vorbit ca la școală, ca la cursuri, cu un ton idealist și nostalgic. Trist este că se spuneau lucruri arhicunoscute, de bun simț, dacă îmi permiteți. Trist mi s-a parut că s-a simțit nevoia de a mai primi o lecție, ca și cum Iașul a fost dezvoltat cu ajutorul unor oameni care nu au invatat-o, ceea ce este fals, pentru că toți știm cât de complexă este disciplina urbanismului încă din anul întâi.
Mă întreb cum s-a manifestat această elită în afara sălii de la OAR, pentru că cert este un singur lucru: ideile există, strategia există, propunerile există, s-ar părea că există și pasiunea, DAR am rămas cu impresia că ele se manifestă sub forma unor teorii de cafenea. Și nu încerc să jignesc pe nimeni, pentru că mă simt vinovat de același dezinteres stânjenitor.
Dezbaterea în sine, ar fi trebuit să ne aducă măcar pe un front comun al inițiativei și al unor concluzii, fie ele și contradictorii, dar care să clarifice modul în care problema trebuie pusă la București. Și mai mult decât atât, problema trebuie pusă primarului și consilierilor. Fac aici o paranteză și îmi dau seama că ar fi fost bine sa fi venit si tatăl meu la această dezbatere și rău am facut că am uitat să îi mai spun ce fac și pe unde mă duc, pentru că el este înca unul din cei cu inițiativa curată și intreruptă de circul intereselor.
În concluzie, propunerea pentru PUG nu poate fi decât una, în viziunea mea: educarea intereselor Primariei, pentru că, într-adevăr, cum a spus domnul Hereș, Iașul va muri. Va funcționa ca întâmplare coruptă și expediată, dar va fi bolnav.
Am văzut oameni descumpăniți, care după ce enumerau idei solide, le înfundau cu cea mai mare lipsă de incredere. Și, din nou, aceasta nu este vina celor de la București, și nu are legatură cu modul în care PUG-ul este redactat. De fapt, nu are nici o legatură cu PUG-ul.
Cât despre experiența mea tehnică și profesională la privirea unui PUG (cred că este al doilea la care mă uit în viața mea), pot spune că ți mie mi s-a părut ambiguu, cu acel pietonal pus la granița dintre PUZ-uri și deci, fără vreun regim anume; cu acel pasaj pe care nu l-am înțeles în totalitate dinspre Colegiul Național. În plus de asta, poate ar fi fost bine să fie prezent la discuție și cineva din partea Bucureștiului, chiar dacă risca să fie desființat în stilul obtuz al panourilor de la școală. Nu ătiu cum s-a comunicat între Iași și București și prin cine, dar indiferent că s-a apelat la oameni imparțiali și profesioniști, din afara Iașului, s-a realizat, cred, ceva întocmai în spiritul Iașului de acum. Ca și la Palas, unde insuși Radu Mihăilescu ar fi trebuit să realizeze ceva din bunul simț cu care ne obisnuise prin alte orașe.
Îmi cer scuze pentru textul lung și pentru subiectivism, însă cred că OAR-ul este sau se dorește a fi o comunitate.
Cu stimă,
stagiar Vlad Țundrea”
Stefan Ungureanu
Domnule Tundrea,
Poate sunt cam carcotas numai fiindca am ceva antrenament jurnalistic si anumite asteptari, insa tot nu am gasit “subiectul” si “predicatul” articolului dumneavoastra, nici la a doua lectura. In naivitatea mea de jurnalist de profesie, credeam ca un articol trebuie sa aiba ceva de spus, un punct de vedere documentat si sustinut, dar mai ales, sa relateze ceva. Am sa ma arunc cu capul inainte spunand ca mai credeam ca jurnalistul ar trebui sa stapaneasca cel mai de pret instrument al lui, anume limba in care isi scrie articolul. Dar pentru ca inca mai cred ca exista ceva numit generic “critica constructiva”, am sa notez aici lucrurile care m-au deranjat in aceasta lectura.
1. “Pozișia unor cârcoteli fine și chiar la obiect, dar neconcretizate, în condițiile în care nu a vrut nimeni să redacteze PUG-ul în Iași, este o poziție nefolositoare, în opinia mea.” Cum pot carcotelile avea pozitie? Cum pot fi carcotelile neconcretizate ? (Si nu in ultimul rand, cum pot fi carcotelile “carcoteli”, cand forma corecta a pluralului este “carcote” ?)
2.”Din câte am putut observa și ințelege – ca boboc printre atâtea pene colorate – lumea a dansat cu eleganță în jurul unei unice probleme: PRIMARIA și edilii, primarul si privatii și acel arhitect șef care pare a fi masă neglijabilă pentru arhitectura în sine.” Nu am inteles, pana la urma, care sunt acele “probleme” sesizate de dumneavoastra ? Ca nu mi-e clar cine danseaza elegant in jurul cui in toata povestea asta.
3.”Trist mi s-a parut că s-a simțit nevoia de a mai primi o lecție, ca și cum Iașul a fost dezvoltat cu ajutorul unor oameni care nu au invatat-o, ceea ce este fals, pentru că toți știm cât de complexă este disciplina urbanismului încă din anul întâi.” Pe asta nu o pricep, oricat ma straduiesc. Lasul se dezvolta… interesant. Acelasi las readus generic in discutie mai tarziu ca fiind inventia unui alt participant la un eveniment despre care nu ni se relateaza, in realitate, nimic.
Am priceput, cu greu, ca e ceva in neregula cu PUG-ul, si ca in stilul romanesc, tot desteptul deschide gura, dar niciodata intr-o situatie in care sa conteze. Ca nu stie cui sa adreseze peroratiile si isi defuleaza frustrarile asupra celor care nu au cum inlatura sursa acestor nemultumiri. Chiar dumneavoastra sunteti un exemplu graitor al aceleiasi atitudini.
Ca sa inchei lectia de gramatica, si pe cea de sintaxa, si pe cea de sensuri proprii ale cuvintelor… Mie mi se pare stanjenitor sa deschizi gura cand ai putine de zis, cand cele spuse sunt exclusiv pareri personale asupra unui eveniment nerelatat, iar toata barbologia pompoasa care rezulta sa fie denumita articol.
Nu va subestimati cititorii, ziceti ?
Gaby
adevarul este ca nici eu nu am inteles mare lucru si mai exact, ce se cere prin aceasta scrisoare?
Vlad Tundrea
Cred ca s-ar putea face distinctia intre articol si „interventie” pe blog, pentru ca nu a pronuntat nimeni „articol” si nu s-a dat nimeni drept jurnalist, asa cum nici nu s-a dat in jurnalisti.
Iar aceasta „hermeneutica de dragul hermeneuticii” pe care o faceti se repliaza in atitudinea obtuza pe care o sesizeaza bine Kristian Grau mai jos.
ce trebuia sa se inteleaga? exact ce scrie: parerea lasata in urma unei dezbateri.
cui se adreseaza?aluia care se simte
nu trebua sa ma justific in fata nici unui nume propriu, OAR-ul stie bine despre ce vorbeam, iar natura in care am redactat scrisoarea s-a pretat pentru blog.
Iar ca raspuns pentru punctul 3, domnule Ungureanu, este vorba despre IASI, nu LAS.
Deci, asa este: v-ati aruncat cu capul inainte uitand si de limbajul artistic, de beletristica si de alte alea.
Relatarea evenimentului in zeci de randuri mi s-a parut irelevanta pentru blog mai ales; pentru ca trebuia sa retineti ideea, senzatia, atmosfera.
Nu, nu fac jurnalism, domnule Ungureanu, asa cum nu fac nici politica si nici propaganda.
Pe romaneste, „v-ati luat degeaba” :))
Kristian Grau
se cere profesionalism domnilor, se cere o oarecare nota de bun simt cand vine vorba de luarea unor decizii atat de importante cu privire la orasul nostru minunat care din punctul meu de vedere arata ca un gunoi… si sincer nu cred ca acest mesaj trebuie inteles de tot romanul pe care oricum nu il intereseaza decat sa contrazica intr-o maniera cat mai distructiva posibila… asa ca daca nu intelegeti, aveti tot dreptul sa treceti mai departe fara sa va bagati in seama doar pentru a sesiza o eroare morfo-sintactica…