Așa cum speram să nu se întâmple, nu am reușit să mă țin de promisiunea de a publica micile mele mărturii în fiecare zi de marți, pe acest blog căruia nu i-am mulțumit nici măcar cu o sticlă de whiskey. Nu știu cât de catastrofal este în realitate, dar mă surprind dându-mi cu firma în cap… ca orice om cu probleme de atenție. Iubita mă diagnostica acum ceva timp ca suferind de ADHD (attention deficit hyperactivity disorder). Și o analiză asupra pornirilor mele scrise săptămânal ar putea pune problema unei exprimări nestructurate, într-adevăr, dar cu o consecvență a imaginilor și ideilor (într-o accepție plastică și – paradoxal – accesibilă, ușoară).
Profesorul de limba română acuza lipsa mea de interes pentru matematică, observând că îmi lipsea organizarea, structura. Așa și este, de aceea am devenit arhitect, ca să las structura deoparte. Glumesc, desigur. Structura în general, este un concept pe care voi ajunge să mi-l asum cu adevărat, cândva. Dar cum pasiunea pentru proiectare m-a purtat până târziu în noapte și am uitat că Marți nu e Luni, voi apăsa pe „retry”. Am uitat, ca un nătăfleț de la Băncilă.
„Am uitat, don profesor”
„De ce, maestre? Nu ți-a plăcut? Îmi poți spune atunci, ceva pe loc?”
Asta însemna că am scăpat. Aer în piept, niște aroganță, frică și modestie, presărate cu un bun simț transparent, sincer, și demarez cu o frază cu câteva „ăăă”-uri frustrante. Clipesc, ca deranjat de o bășină și mă scarpin în cap, vădit preocupat de cronicari și exprimarea lor nenorocită. Parcă despre ei era vorba; ei sau vreo poezie – feblețile mele la ora de română. Din cauză că m-am luat de Ion Barbu am luat și singurul 2. Îl meritam. În plus, e cool când povestesc despre câtă răbdare n-am cu poezia.
Ajungând încet-încet să mă cunosc pe mine, încerc de ceva vreme să nu mă mai grăbesc în a fi dezamăgit de alții. Cu astfel de pledoarie golănească vin eu pe blog și promit să mai scriu despre minunatul liceu prin care nu am trecut cu căștile în urechi, dragi părinți căpșunari, care confundați liceul de artă cu o școală de cartier.
Notă: Partea a II-a a fost deja postată!
Grafică de Adrian Gorea
