România Literară

ALECART este o revistă surprinzătoare, am descoperit-o acum câţiva ani şi am redescoperit-o recent la un simposion, după o metamorfoză uluitoare. Este o revistă realizată de elevii câtorva licee din Iaşi şi din Suceava, însă efortul lor şi al profesorilor care le stau alături fac aproape invizibilă diferenţa de vârstă dintre ei şi cronicarii consacraţi. În ea este publicat un interviu al lui Corneliu Porumboiu care acordă revistei demnitatea pe care o merită, şi poţi găsi foarte bune cronici de film, film de artă, în afară de cronicile de carte la care te aştepţi, dar şi cronicile altor evenimente artistice. În altă ordine de idei, prin toate aceste cronici revista te plasează într-o actualitate vivantă, surprinsă cu un nerv critic remarcabil. Proiectul acestei reviste este eclectic într-un mod armonios, însă de departe îţi sar în ochi ilustraţiile excelente, curajoase, câteva reamintindu-mi de biomecanoizii şi universul acrilicelor lui Hans Giger. De fapt, asta m-a atras în primul rând la revistă, o simbioză între text şi imagine, un raport fin orchestrat de câţiva tineri foarte talentaţi de la Liceul de artă. Emil Munteanu care este redactorul revistei îmi demonstrează încă o dată uriaşul rol pe care un profesor îl poate juca pe traseul destinal al unui adolescent. Discret există în biografia unui Eliade, Cioran, Ionescu un profesor Munteanu, revista poartă amprenta indelebilă şi dedicaţia lui. Alecart este o revistă culturală, nu doar literară, scrisă de către adolescenţi, dar adresată prin calităţile ei celui mai select public.