Varșovia: ziduri cu miros de praf de pușcă

Pentru mine, orice călătorie înseamnă deopotrivă explorarea unei coloraturi locale specifice, cât și a colecției personale de experiențe culturale, lingvistice, culinare, care a devenit de mai bine de un an o componentă esențială a studenției mele.

 

Mi-am descoperit pasiunea de a călători la sfârșit de clasa a noua, când am avut șansa de a participa într-un proiect european în Germania. De atunci, profit de fiecare oportunitate care mi se oferă pentru a păși pe trotuare pe care nu le-am mai străbătut până acum. Ca parte a Festival of Creative Learning, o „Săptămână Altfel‟ organizată de către University of Edinburgh în luna februarie cu scopul de a oferi o serie de evenimente educaționale în afara programului normal de studiu, am ales să petrec șase zile la Varșovia, în compania unor prietene din România, studente Erasmus. Cred sincer că experiența călătoriei este una educativă prin excelență; întâmplări precum explorarea orașului cu o hartă în mână, cu scopul familiarizării cu nume de străzi, în căutare de obiective turistice, sau încercarea de stabilire a unui dialog prin identificarea asemănărilor dintre o limbă latină și una slavă (fiindcă engleza nu este cunoscută de majoritatea oamenilor cu care am interacționat în Polonia) sunt deopotrivă provocatoare și amuzante, și în mod cert imposibil de trăit într-o oră de curs.

Am ajuns în centrul orașului într-o după-amiază mohorâtă și înnorată, așa cum din păcate au fost toate zilele pe care le-am petrecut în Varșovia. Imediat ce m-am întâlnit cu fetele, entuziasmul pe care mi l-a stârnit organizarea întregii excursii s-a transformat într-o exuberanță care m-a ajutat să fac abstracție de oboseala pe care o resimțeam după numai patru ore de somn și să mă bucur în aceeași seară de o plimbare de aproape zece kilometri.

Winter Evening Lights

Am dedicat prima seară unui eveniment intitulat Winter Evening Lights și organizat în cadrul complexului Łazienki Królewskie, cel mai întins parc din capitală. Ca parte a evenimentului (care a avut loc simultan în reședințe regale din Germania, Rusia, China, Franța și Danemarca, partenere în proiectul Gardens of Light), palatele din cadrul complexului (pe care le-am vizitat câteva zile mai târziu) au fost iluminate în tonuri de albastru metalic și verde, aleile au fost decorate cu siluete metalice de cupluri la promenadă, de asemenea iluminate, iar atmosfera a fost desăvârșită de acorduri de muzică clasică în cadrul concertului de pe esplanada Palatului de pe Insulă, cel mai reprezentativ monument al grădinii. Cu ocazia plimbării prin parc am realizat faptul că aleile din parcurile Varșoviei nu sunt pietruite, și cum perioada în care am fost acolo a coincis cu topirea zăpezii de pe trotuare și cu o succesiune de nopți ploioase, am rămas neplăcut surprinsă de cât de noroioase devin zonele de plimbare poloneze.

Mi-am format între timp certitudinea că vremea închisă de-a lungul întregii săptămâni m-a împiedicat să mă bucur de numeroasele spații verzi ale capitalei. Am rămas cu impresia puternică a unor zone foarte singuratice, în care sunetele dominante sunt croncănitul zecilor de ciori așezate pe capetele statuilor. Sunt convinsă că grădinile Varșoviei sunt un spațiu încântător în anotimpurile calde, când bogăția vegetală încadrează monumentele nelipsite în parcurile orașului – palatele din grădinile Łazienki Królewskie, Mormântului Soldatului Necunoscut și aleea de statui din parcul Ogród Saski, girafa din Park Praski, de pe malul celălalt al Vistulei.

Castelul Roial

Ziua de duminică am rezervat-o vizitării Castelului Roial din Orașul Vechi (Zamek Królewski). Exteriorul castelului nu impresionează din punct de vedere arhitectural. Zidurile roșii au decorațiuni simple, șiruri de ferestre încadrate de rame cenușii. Interiorul castelului rămâne însă una dintre cele mai frumoase succesiuni de apartamente regale pe care le-am vizitat până acum, și este cu siguranță locul care mi-a plăcut cel mai mult în Polonia. Bogăția interioarelor, în special a sălii de marmură neagră, somptuozitatea mobilierului și minuțiozitatea detaliilor de pe tavane creează atmosfera princiară care l-a individualizat de-a lungul istoriei ca reședință a monarhilor Poloniei. Arcadele castelului găzduiesc o colecție de opere de artă, în cadrul căreia cele mai faimoase picturi sunt două tablouri originale semnate Rembrandt (Girl in a Picture Frame și Scholar at His Writing Desk). Am concluzionat, până la sfârșitul celor șase zile petrecute în Varșovia, că aceeași bogăție a interioarelor, comparativ cu relativa austeritate a exteriorului, e specifică și bisericilor capitalei. Kościół Wizytek, cunoscută și sub numele The Visitationist Church, este un excelent exemplu de arhitectură rococo, datorită desăvârșitei eleganțe a coloanelor și basoreliefurilor ce încadrează altarul principal și nișele laterale.

Muzeum Powstania Warszawskiego

Vizita la Muzeul Revoluției din Varșovia a fost scurta lecție de istorie care mi-a oferit o perspectivă mult mai profundă asupra orașului, plasându-l în contextul celui de-al doilea război mondial și a luptei pentru independență. Am aflat că superbele interioare pe care le admirasem cu numai câteva ore înainte sunt rezultatul efortului a zeci de restauratori și arhitecți, care au reconstruit și reamenajat întreaga clădire, fiindcă la sfârșitul războiului castelul a fost complet distrus, la fel ca aproximativ 85% din capitală. Pentru mine, un profund impact vizual l-a avut zona amenajată sub forma unei succesiuni de ziduri cu fotografii ale victimelor revoluției din 1944, a cărei înfrângere a desăvârșit catastrofalul impact al războiului asupra Varșoviei. Întregul oraș respiră istorie: o zi mai târziu, am pășit pe un trotuar inscripționat pe care am citit „Ghetto Wall 1943‟. Am resimțit Varșovia ca un oraș cu o încărcătură istorică și emoțională deosebite, în care s-au îmbinat deopotrivă suferința și determinarea, mișcarea revoluționară din 1944 fiind considerată cel mai mare astfel de efort militar de rezistență europeană din timpul celui de-al doilea război mondial.

Orașul Vechi, cea mai pitorească zonă a Varșoviei

Lungile ore de plimbare prin Varșovia mi-au oferit o privire de ansamblu atât asupra celei mai cunoscute zone a capitalei (Orașul Vechi și cele două străzi principale, Krakowskie Przedmieście și Nowy Świat), cât și asupra celui mai vechi cartier al orașului, Praga, și a unor străzi relativ îndepărtate de centru. Orașul Vechi este cea mai pitorească zonă a Varșoviei; străzile strâmte, flancate de clădiri înalte, înguste, zugrăvite în tonuri vesele, mi-au amintit de zona Nyhavn din Copenhaga, originală prin juxtapunerea de pereți colorați ai clădirilor fără spații între ele. La fel ca în capitala daneză, arhitectura locului mi-a inspirat o copilărească stare de fericire, pe care o atribui și jumătății de oră de vreme însorită de care am profitat în ultima zi a vacanței în Polonia. Și, tot ca în Danemarca, emblema orașului este o sirenă, a cărei principală statuie se găsește pe malul Vistulei, având o replică mai mică în centrul Orașului Vechi. Spre deosebire de mica sirenă daneză, echivalentul polonez e o întrupare a spiritului războinic, fiind reprezentată ridicând deasupra capului o sabie și ținând pe brațul stâng un scut.

Varșovia respiră în prezent

Krakowskie Przedmieście și Nowy Świat sunt marile artere de circulație ale capitalei, aflate una în prelungirea celeilalte și concentrând numeroase clădiri cu importanță culturală și politică. În fața Palatului Prezidențial se depun periodic coroane și candele comemorând accidentul aviatic din aprilie 2010, soldat cu moartea președintelui Poloniei și a numeroși membri ai elitei politice a țării. Clădirile Universității din Varșovia, a Academiei Poloneze de Științe, în fața căreia se găsește statuia lui Mikołaj Kopernik, și a bisericilor catolice Bazylika Świętego Krzyża (o frumoasă reprezentare a stilului baroc), Kościół św. Anny (unul dintre cele mai vechi lăcașe de cult ale capitalei), precum și mai sus amintita Kościół Wizytek definesc puncte de reper care nu pot fi ratate de aparatul de fotografiat.

Plimbându-mă prin cartierul Praga am avut, la fel ca și în celelalte zone îndepărtate de centrul capitalei, un acut sentiment de întoarcere în România, fiindcă atât șirurile de blocuri, cât și lipsa de curățenie generală din curțile interioare mi-au amintit de cartiere ieșene pe care nu le-aș recomanda drept trasee de promenadă. Cred că importanța Pragăi (inițial un oraș separat de Varșovia, alipit capitalei în 1791) este în principal de factură istorică, fiind zona cruțată de bombardamentele din timpul războiului; este de asemenea locația Stadionului Național (PGE Narodowy), cel mai modern stadion de fotbal al țării.

Arta e la ea acasă în Varșovia

Am revenit în grădinile Łazienki Królewskie pentru a vizita cele mai reprezentative clădiri ale complexului. Palatul de pe Insulă, sau Galeria Roială de Pictură, fosta reședința de vară a regelui Stanisław II August, este un monument arhitectural în stil baroc, care din păcate nu-și mai etalează întreaga splendoare de dinainte de război (decorațiunile murale au fost parțial distruse în 1944). Recunosc că vizita la Castelul Roial mi-a lăsat o impresie mai puternică decât cea la Palatul Łazienki, unde, în schimb, am admirat uriașa colecție de artă a regelui Poloniei, o galerie de sute de picturi, în principal flamande și olandeze, care ocupă aproape în întregime toți pereții camerelor celor două etaje în care au acces vizitatorii.

În Vechea Oranjerie se află Galeria Roială de Sculptură, cu reprezentări ale figurilor din mitologia greco-romană și o serie de exponate ale sculptorilor polonezi ai secolelor XVI-XX. Din Vechea Oranjerie se face trecerea spre sala principală a Teatrului Roial, o reprezentare autentică a teatrului de curte specific secolului XVIII și unicul de acest fel din Polonia, elegant decorat cu siluete mitologice ținând în mâini sfeșnice aprinse. Am vizitat de asemenea micul Palat Myślewicki, inițial planificat drept reședința regală, dar devenit ulterior un spațiu al întâlnirilor diplomatice și al discuțiilor despre problemele de stat. Fascinația pentru culturile Asiei Orientale s-a tradus, în epoca regelui Stanisław II August, prin amenajarea unei grădini chinezești în cadrul complexului, în care o serie de pavilioane specifice înveselesc plăcut atmosfera parcului și introduc o diafană senzație de regăsire într-un peisaj de dincolo de Europa.

Ultimele muzee din Varșovia pe care le-am vizitat au fost Muzeul Național (Muzeum Narodowe w Warszawie) și Muzeul Fryderyk Chopin, amândouă materializări ale spiritului artistic polonez, deopotrivă vizual și muzical. Galeriile de artă ale Muzeului Național prezintă evoluția artei poloneze de-a lungul secolelor XVI-XXI. Galeria de Artă Medievală e o colecție originală de iconostase, tripticuri și sculpturi religioase extrem de minuțios executate, bogat decorate, provenite din diferite regiuni ale țării. Galeria Faras reprezintă cea mai mare colecție de artă creștină nubiană, o serie de fresce de pe pereții Catedralei din Faras – monument excavat de către arheologi polonezi în timpul Campaniei din Nubia, inițiate de către UNESCO între 1961-1964.

În cadrul Muzeului Chopin m-au impresionat cel mai mult manuscrisele compozitorului, cu adnotațiile, ștersăturile și semnăturile originale. Pentru mine e fascinantă senzația de a sta în fața unei vitrine și a privi același document în fața căruia a stat artistul și peste care și-a trecut mâna, cu sublinierile, tăieturile, însemnările ce marchează într-un stil atât de profund personal îndelungatul proces de desăvârșire a operei muzicale. Sunt exponate care induc o dulce senzație de familiaritate cu un artist pe care nu îl percepusem până atunci decât prin prisma variatelor interpretări instrumentale. Sunt totodată tipul de relicve culturale dincolo de care simt că respiră omul care a fost artist.

Prieteniile se leagă în arome tradiționale

Experiența poloneză nu ar fi fost completă fără descoperirea bucătăriei tradiționale, de ale cărei specialități m-am îndrăgostit iremediabil, probabil și fiindcă sunt cumva asemănătoare cu mâncarea (sau cu condimentele, cel puțin!) pe care o s-o asociez mereu cu România. Faimoasele pierogi poloneze, pentru care o încercare aproximativă de traducere ar fi „găluște‟ umplute cu o varietate inepuizabilă de combinații (eu am încercat trei tipuri – cu carne și varză; cu spanac și brânză; cu ciuperci, smântână și pătrunjel, și ca desert, cu mere, stafide și scorțișoară în sos de vanilie) sunt excelente, de neratat pentru orice turist care vizitează Polonia. Merită de asemenea servite în restaurantele lor tradiționale, fiind incomparabile față de cele congelate în supermarketuri. Masa în oraș nu este nicidecum la fel de scumpă precum în Scoția, iar în general prețurile în Polonia sunt asemănătoare cu standardele românești. Populara żurek, o supă acră de secară, are un gust specific, cu care personal nu am rezonat, dar Kopytka, un tip de găluște făcute din cartofi și servite cu sos de ciuperci și smântână, sunt alt preparat pe care îl recomand fără rețineri. Masa tradițională poloneză a fost suvenirul pe care mi l-am acordat în ultima seară în Varșovia și l-am considerat totodată o frumoasă celebrare a prieteniei care mi-a oferit șansa de a-mi petrece această vacanță aici. Conștientizez cu bucurie că relații pe care le-am format de-a lungul anilor petrecuți în România adaugă o tușă seducătoare studenției pe care am ales să o trăiesc în afara țării, și sunt recunoscătoare pentru contextele care au contribuit la conturarea lor.

Pentru toate senzațiile pe care le-am trăit în Polonia, pentru vizitele pe care le-am făcut în muzeele și palatele capitalei, pentru bucuria pe care am resimțit-o trimițând în țară cărți poștale ori explorând cartiere în care pășeam întâia oară, pentru toate momentele de care îmi voi aminti revăzând cele 400 de fotografii de pe cardul de memorie am putut răspunde astăzi, la cursul de astrofizică, profesorului care ne-a întrebat cum a fost Festival of Creative Learning, că e o experiență de care m-am bucurat sincer și pe care o consider deopotrivă interesantă și educativă.

 

 

 

*Iulia-Mădălina Ștreangă, absolventă a Colegiului Național Iași, este studentă la University of Edinburgh.

 ** Articol preluat din ALECART 18

 

Loading Facebook Comments ...
Loading Disqus Comments ...

Fii primul care comentează!

No Trackbacks.