despre puterea de a admira: vernisaj la Casa Muzeelor din Iași, expoziția Eroinele

Expoziția Eroinele, găzduită de Muzeul Național al Literaturii Române Iași, reunește  ilustrațiile realizate de studenții Facultății de Design și Arte „Ladislav Sutnar”, aducând împreună poveștile a cincizeci de femei din România și Cehia, personalități devenite deja  marcante nu doar prin implicarea activă în viața politică și socială, ci și prin căutarea  continuă a umanului, a lucrurilor firești ce merită a fi admirate. Ieri a fost fascinant să fim înconjurați de atât de multe femei și să celebrăm curajul celor care au luptat pentru drepturi, egalitate, șansă, al celor care nu au avut parte de la început de toate acestea. Alături de Corina Farcaș, Ioana Brăilescu, Irina Felea și Viviana Gheorghian nu ne-am putut decât bucura de sentimentul libertății, iar senzația inițial plăcută provocată de această expoziție s-a transformat în luciditate, prelungindu-se în conștientizarea faptului că lumea, adeseori părând a rămâne aceeași, înscrisă într-o ciclicitate naturală, înaintează, de fapt, prin noi și se schimbă. Ceea ce rămâne din această întâlnire este ecoul unei simplități puternice care a reușit să modifice coordonatele existenței noastre, a tuturor, iar din acest motiv exercițiul admirației este singura formă de a mulțumi sincer celor care, cu pași mici, uneori periculoși, alteori nesiguri, ne-au construit o lume în care frumusețea și umanitatea sunt mai ușor de găsit.

despre ce înseamnă a fi cu adevărat puternic

Așa cum accentua Ioana Brăilescu, eroinele sunt cele care au făcut posibilă  ideea unei evoluții constante, promovând și  dispunând de un puternic activism. Acestea oferă ideii de putere un alt înțeles, un contur diferit întrucât poziția lor rămâne una egală, făcându-ne, de fapt, pe noi toți să fim puțin mai puternici. Curajul femeilor se  apropie de sublim, întrucât, multe dintre acestea, s-au opus normelor impuse de timp, problematizând și sfidând, în cele din urmă, ceea ce se afla deasupra lor: jocul, mima, o ordine falsă. Revolta lor se naște,  de fapt, din speranța că lumea ar putea arăta și altfel, că viața există dincolo de supunere, control și dincolo de puterea care, adeseori, este înțeleasă greșit. Schimbările prind contur în momentul în care ai curajul să te afirmi și să dai glas nedreptăților pe care le simți și care  nu te învelesc doar pe tine. Datorită acestei tării, a acestei forțe morale, de mai bine de o sută de ani, societatea și-a schimbat treptat și evident reperele, iar eliberarea nu a presupus doar o eliminare/o ștergere în masă a lucrurilor nesănătoase, ci și o eliberare proprie, individuală, senzația că, la un moment dat, atunci când  simți dezechilibrul, când mecanismele încep a scârțâi, devii dator să încerci să miști ceva.

despre cei ce devin eroi atunci când aleg să rămână umani

Mamele, bunicile noastre sunt niște eroine! (Ioana Brăilescu). Cele cincizeci de eroine nu sunt femei care au activat doar în sfera politică sau în domeniul științei, ci și scriitoare, literate, artiste, sportive, femei care au oferit întregii lumi o parte din ele și care, uneori, și-au sacrificat timpul, familia, prietenii pentru o idee în care au crezut, pentru a îndrepta o nedreptate sau pentru a contribui cu ceva esențial în domeniul ales și a putea aduce, cât mai rapid, ceva în plus. Milada Horáková a fost membră a parlamentului Partidului Socialist Cehoslovac, Marie Schmolková, asistentă socială care a salvat mii de evrei, Măriuca Ion Zaharia, eroină la doar 12 ani, în timp ce Nadia Comăneci a făcut parte din echipa de aur a gimnasticii din România. Simona Nădejde a devenit simbolul femeilor care pot scrie literatură viabilă, Sanda Marin a fost casnică toată viața, dar e cunoscută ca autoarea celei mai celebre cărți de bucate. Eroinele au reușit să epuizeze toate domeniile în care ar fi putut activa, marcând un moment x în care viața (și calitatea acesteia) mai înainta câte puțin către schimbarea în bine.

Viviana Gheorghian ne-a vorbit cu prilejul vernisajului expoziției despre impulsul necesar, despre imboldul de a adopta pur și simplu o poziție asumată care va deveni inspirație, curaj, sentiment și pentru celălalt. Modernizarea și evoluția au însemnat, de fapt,  îndepărtarea de ceea ce ne separă și îndreptarea spre uman, iar cele care au reușit să definească și să arate  că apropierea este necesară și posibilă nu pot fi numite altfel decât eroine. Senzația că faptele, acțiunile noastre lasă lumea nemișcată este, adeseori, una falsă. Lucrurile extraordinare nu presupun doar un titlu obținut sau un statut recunoscut. Întotdeauna oamenii devin extraordinari atunci când sinceritatea este cea care le ghidează atât mișcările interioare, cât și pe cele exterioare. Așa cum afirma Corina Farcaș, eroinele sunt figuri de oameni simpli care au avut o valoare imensă.

despre forța incredibilă a întâlnirii care modifică structura umană

Importanța vocilor feminine se accentuează în ultimii ani, iar afirmarea lor devine evidentă. Există o nevoie firească de a vedea lumea și printr-o altă lentilă decât cea masculină, fapt datorat ignorării și marginalizării cu care au fost tratate femeile de-a lungul timpului. Întâlnirea cu eroinele nu presupune doar ideea unei reamintiri, ci și pe cea a identificării, întrucât noi nu rămânem doar în poziția de observatori/spectatori, ci s-ar putea chiar să împrumutăm puțin curaj și încredere în propriile forțe, astfel încât să vedem posibil începutul unor lucruri pe care ne-a fost mereu frică să le facem sau față de care ne-am simțit mici și neputincioși.

P.S.   Expoziția Eroinele  va fi deschisă până pe data de 16 martie 2022. E un prilej să fii înconjurat de 50 de femei uimitoare, care sunt dispuse să îți ofere povestea lor.

 

*Denisa Grădinaru, redactor Alecart, este elevă în clasa a 12-a, filo, la Colegiul Național Iași.

 

Loading Facebook Comments ...

Fii primul care comentează!