Sau sunt deja, pentru că o vreau. Vreau și eu niște ignoranță în vene; pentru că, într-un mare fel ironic, cu cât mai multe probleme îmi pun și cu cât mă gândesc mai mult la câți și cum sunt afectați de ce decizii iau, mă ia lumea de prost. Exact, bunul simț este o calitate a prostului.
Ca și în muzică, prostia își are mai multe subgenuri, cum e pentru rock metal-ul, grunge-ul, indie-ul, and so on. Astfel, există prostia transparentă, prostia ignorantă, prostia deșteaptă și alte prostii de genul acesta. Aș vrea să fiu prostul deștept, însă cred că devin prost numai în anumite situații, adică este poate cel mai grav caz de prostie: devotament, implicare emoțională, idealism, spuneți-i cum vreți, însă atâta timp cât sunt tinerelul trimis pe teren să spele rufele, lumea îmi lasă la îndemână cel mai ieftin detergent.
Dacă mă scap și le zic ce îi paște dacă îmi ignoră încet-încet propunerile, le convine să fie din ce în ce mai puțin sinceri, prin contrast, cu mine. Le place să le explc, pentru că sunt simpatic în prostia mea, dar ei nu se gândesc decât la cât de mult o să îndur de la ei, cu grija să iasă treaba cât de cât bine, ca un rahat, dar fără fisuri. Dacă nu îi expediezi, înseamnă că te pot cumpăra cu texte arhetipale de afacerist trecut prin viață.
Într-un mod ciudat însă, ei par trecuți pe lângă viață, pentru că nu cred că sunt singurul care încearcă să pună acești oameni forțoși într-o lumină pozitivă. Mă întreb câte au uitat ei din facultate, la ce au visat și pe cine au încercat să ajute. Sunt conștient că, la fel ca în showbiz, înghiți numai minciuni pe care le faci ale tale, ca mai apoi să îți dezlănțui bestia idealistă, plină de virtuțile unui om de succes și să schimbi naibii ce ți-ai propus să schimbi când stăteai după curul profesorilor universitari pe care îi căuta moartea acasă și care nu voiau să iasă din Iașul lui Iorga și al intelectualilor de Copou. Caragiale a știut însă ce poziție trebuie să aibă un intelectual și râde și acum de cei care se râd la operele lui.
Deci chestia cu schimbatul e naivă, pentru că muzica prostiei este subdivizată organic, în timp real; a apărut dubstep și după el se pare că s-a vrut distincția dintre, chillstep, liquid dubstep, techstep, funkstep, hipstep și cred că altele. Schimbarea nu se face, ci se întâmplă și cred că nocivă este tocmai premeditarea ei idealistă, ermetică, fără acea translare a trecutului.
Foto: Grafica de Ionita Benea
em
Grafica de Ionita BENEA!