Reunit pentru a treia oară în Sala Roșie din Cinema ArtHouse Central, publicul numeros, participant la „Întâlnirile Alecart”, a avut vineri, 25 octombrie, ocazia inedită de a-i cunoaște pe scriitorii Petru Cimpoeșu și Jean Mattern, prin intermediul unui „dialog netrucat”, așa cum s-a exprimat Gabriela Adameșteanu.
Evenimentul a debutat cu o prezentare succintă a activității literare a celor doi scriitori, realizată de prof. dr. Nicoleta Munteanu, moderator al întâlnirii. Ulterior, a fost invitată la microfon Ștefania Sandu, redactor al revistei Alecart, care a susținut un discurs despre impresiile de lectură provocate de cartea semnată de Petru Cimpoeșu, Simion Liftnicul. Roman cu îngeri și moldoveni. Eleva a insistat asupra imaginarului bogat, asupra fuziunii comicului cu tragicul, precum și asupra structurii de tip puzzle a romanului. De asemenea, eleva a subliniat maniera unică în care autorul conturează portretul românului postdecembrist, justificând astfel personalitatea neamului și atitudinile pe care le adoptă în diverse contexte de viață.
În continuare, publicul a ascultat lectura câtorva fragmente din Simion liftnicul, citite chiar de autor, care s-a oprit asupra unor pasaje ce ilustrează contrastul dintre „tinerii de ieri” și „tinerii de azi”. Vorbind apoi despre specificul romanelor sale, Pentru Cimpoeșu a recomandat tinerilor, ca exercițiu artistic, să încerce să imite stilul autorilor preferați. „Prima etapă este imitația”, a declarat scriitorul.
Momentul următor a fost dedicat romanului lui Jean Mattern, Lapte și miere, prezentat de Ioana Lionte, stundentă în cadrul Facultății de Litere. În calitate de lector, ea a fost în mod special impresionată de raportul dintre memorie și uitare, de „individualitatea sfâșiată între două spații”, și anume România, țara natală a protagonistului și Franța, refugiul, „țara cu lapte ți miere”, dar, în același timp, un topos al exilului, pe care eroul îl resimte acut.
Întrebat de către Ioana Lionte în ce măsură traducerea alterează acuratețea unui text literar, înstrăinându-l de complexitatea lui semnatică intițială, Jean Mattern a declarat că „traducerea este o clălătorie” pentru care trebuie să fii bine echipat, și că „scriem într-o limbă anume și nu în alta pentru că chiar și imaginile pe care vrem să le transmitem sunt legate de o limbă și nu de alta”. Scriitorul francez a adăugat că limba ne permite să vedem imaginarul și sufletul cuiva, să pătrundem altfel universul. Jean Mattern a lecturat apoi, în franceză, câteva pasaje din romanul său, citite ulterior și din ediția românească a cărții d
ă către moderator.
Așa cum ne-am obișnuit, expoziția „Cărțile au ochi și urechi la FILIT” a oferit și astăzi un suport vizual pentru cele două romane, lucrările fotografului Alexandra Baban și ale graficianului Ioniță Benea constituind o cheie transdisciplinară de intrerpretare a conținutului textual. După prezentarea sumară a creațiilor artiștilor, s-a derulat momentul principal al întâlnirii Alecart: dialogul dintre scriitori și tinerii pasionați de literatură, dornici să pună întrebări și să descopere personalitatea celor care se ascund mereu în spatele unei voci narative sau al personajelor.
Întrebat în ce măsură scrisul este terapeutic, Jean Mattern a vorbit despre „salvarea prin cuvinte”, în timp ce Petru Cimpoeșu a mărturisit că „scriitorul caută să se vindece întâi pe el”. De altfel, ambii autori au fost de părere că scrisul este o activitate egoistă, egocentristă, axându-se în primul rând pe purificarea afectivă a autorului și abia apoi pe catharsisul orientat spre lector.
În contextul în care a acumulat experiență de viață în perioada comunistă, Petru Cimpoeșu a problematizat apoi condiția scriitorului în orizontul cenzurii impuse. El consideră că libertatea artisitcă nu depinde de regimul politic, ci este definită exclusiv de gândirea individuală. În acest sens, adevărata limitare a spiritului este reprezentată de prejudecăți, egoisme și meschinării.
Cu privire la identificarea autorului cu personajele sale, Jean Mattern a afirmat că atunci când un scriitor creează personajele, acesta le iubește pe toate și se regăsește în toate. Cuvintele sale au fost coroborate de Petru Cimpoeșu, care a declarat, de asemenea, că se regăsește, într-o mai mare sau mai mică măsură, în fiecare dintre personajele sale. Discuția a evoluat de la instanțe narative la tehnici stilistice și limbaj; cu acest prilej, Jean Mattern a spus că există cuvântul potrivit pentru fiecare situație, și că literatura trebuie, în mod esențial, să fie adaptabilă.
Problemă de actualitate, „criza cărții” a fost dezbătută în spațiul de atitudine culturală al revistei Alecart. Marginalizarea literaturii este un fenomen universal, au conchis scriitorii, însă viziunea lor rămâne una optimistă: „cred că este minunat, formidabil, să văd atâția tineri interesându-se de scriitură și de scriitori”, a adăugat Jean Mattern, referindu-se la contextul Festivalului Internațional de Literatură și Traducere.
Întrebați cu privire la referentul socio-politic al cărților lor, ambii scriitori au afirmat că vizează un alt strat, superior: în cazul lui Petru Cimpoeșu, Simion liftnicul este, de fapt, „un reportaj metafizic”, după cum s-a exprimat Vasile Dan, iar la Jean Mattern, accentul cade asupra exilului interior, asupra apartenenței la un spațiu (văzută ca specific al condiției umane), punând în umbră cazul particular al unei Românii devastate.
„Pentru mine, literatura e o școală a umilinței care ne învață o lecție asupra judecății morale, care se dorește a fi un reductor, și când ajungem să emitem judecâți morale foarte repede, nu ajungem să privim complexitatea lucrului în sine.”, a nuanțat Jean Mattern răspunsul la întrebarea despre eventuala culpă pe care ar purta-o personajelor sale.
Petru Cimpoeșu a împărtășit apoi povestea romanului Simion liftnicul. Emisă ca un colaj de povestiri eterogene, cartea a necesitat un personaj care să devină conector între aceste decupaje, concretizat în persoana lui Simion.
Preocupați de conexiunea dintre realitate și ficțiune, tinerii au întrebat, la final, în ce măsură elementele autobiografice se infiltrează în țesătura unui roman. Răspunsul lui Jean Mattern a fost deosebit de expresiv, vizând condiția literaturii în general: „trebuie să trecem prin minciună, pentru a ajunge la adevăr.”
Pentru a culmina această întâlnire, elevii Colegiului de Artă „Octav Băncilă” au pregătit un moment muzical. Alexandra Ichim (corn), Vlad Ivancea (violoncel) și Mădălina Ivancea (vioară), acompaniați la pian de prof. Smaranda Acatrinei, au încheiat, în acorduri delicate, cea de-a treia întâlnire Alecart, și astăzi exponent al cadrului cultural-artistic FILIT.
